Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2005 / iunie /

Diagnosticul şi tratamentul megacoledocului secundar


Autor: Adrian Hotineanu
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.27 - Chirurgie
Anul:2005
Conducător ştiinţific: Gheorghe Ghidirim
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 24 iunie 2005 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 22 septembrie 2005

Autoreferat

Adobe PDF document1.50 Mb / în română

Teza

CZU 616.316-089+616.368-089

Adobe PDF document 5.51 Mb / în română
98 pagini


Cuvinte Cheie

megacoledoc secundar, PSTE, exereză de coledoc, coledocojejunostomie, colangită cronică

Adnotare

La o serie de pacienţi, în pofida la restabilirii fluxului biliar după PSTE, patologia biliară continuă, manifestată prin colangită cronică recidivantă, icter mecanic tranzitoriu şi coledoclitiază primară.

Reinstalarea suferinţei biliare este cauzată de refluxul conţinutului duodenal printr-o papilă cu sfincter oddian, distrus papilotomic, pe fundalul unei duodenostaze marcate.

Lucrarea disertaţională a fost realizată în baza Clinicii Chirurgie nr.2 a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmaсie “N. Testemiţanu”. În perioda anilor 1992-2004 în clinică au fost spitalizaţi şi trataţi 47 bolnavi cu megacoledoc secundar.

Toţi pacienţii în anamneză au suportat colecistectomie şi operaţii repetate la căile biliare extrahepatice: PSTE, CDA.

Algoritmul diagnostic a inclus: ultrasonografie, CPGRE, manometrie duodenală, oddiană, coledociană, colangiografia prin RMN, biliscintigrafie şi investigaţie morfologică a coledocului. Investigaţiile imagistice au demonstrat prezenţa duodenostazei, a refluxului duodenocoledocian, o cale biliară principală de peste 2 cm în diametru şi calculi coledocieni primari, cu o papilă liber permiabilă. În toate cazurile au loc schimbări morfologice în peretele coledocian, care includ: distrofie musculară, proliferarea ţesutului conjunctiv, degenerescenţa fibrelor nervoase.

Coledocul lărgit semnificativ în dimensiuni, aton a fost numit de noi megacoledoc secundar.

Până în anul 1998 tratamentul megacoeldocului secundar consta în coledocojejunostomie pe ansă à la Roux. Această tehnică chirurgicală nu înlătura substratul etiopatogenic, menţinându-se refluxul duodenocoledocian, cu rezultate nesatisfăcătoare în majoritatea cazurilor. Aceste considerente ne-au impus să elaborăm şi să implementăm o nouă tehnică chirurgicală ce înlătură refluxul alimentar în arborele biliar extrahepatic, prin secţionarea coledocului supraduodenal şi implantarea porţiunii proximale în ansă à la Roux, cu o lungime de cel puţin 80 cm. Această metodă ne-a permis să avem rezultate bune în 96,77%, o reintegrare socio-familială şi profesională deplină.

Cuprins


CAPITOLUL I. Revista literaturii
  • 1.1. Generalităţi
  • 1.2. Aspecte de anatomie şi fiziologie a căilor biliare extrahepatice şi a sfincterului 7 oddian
  • 1.3. Aspecte de etiologie şi patogenie în megacoledocul secundar
  • 1.4. Metode contemporane de diagnostic a megacoledocului secundar
  • 1.5. Atitudinea chirurgicală contemporană în obstrucţiile biliare benigne


CAPITOLUL II. Caracterizarea materialului clinic şi a metodelor de investigaţie
  • Caracterizarea materialului clinic al bolnavilor incluşi în studiu
  • Caracteristica metodelor de investigaţii

CAPITOLUL III. Diagnosticul etiopatogenetic în megacoledocul secundar
  • 3.1 Caracterizarea metodelor de diagnostic
  • 3.2 Algoritmul diagnostic

CAPITOLUL IV Modificările histopatologice ale CBP în cazurile de megacoledoc secundar

CAPITOLUL V. Tratamentul chirurgical

CAPITOLULVI. Rezultatele tratamentului chirurgical
  • 6.1 Rezultatele tratamentului megacoledocului secundar în perioada postoperatorie precoce
  • 6.2 Rezultatele tratamentului megacoledocului secundar în perioada postoperatorie tardivă