|
StatutTeza a fost susţinută pe 8 septembrie 2011 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 decembrie 2011 Autoreferat![]() |
Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 337 de titluri, note şi comentarii, 2 anexe, glosar, 125 de pagini ale textului de bază.
Rezultatele obţinute sunt publicate în 8 lucrări ştiinţifice.
Domeniul de studiu: literatură universală şi comparată. Se urmăreşte procesul de receptare a personajului shakespearian Hamlet şi a personajului cervantin Don Quijote la trei niveluri importante: nivelul traducerilor, nivelul interpretării critice, nivelul receptării creatoare şi sub trei aspecte: ca simbol, mit modern şi cod literar, eroii instituind dimensiuni general-umane şi fenomene socio-culturale ca hamletismul şi quijotismul.
Scopul şi obiectivele lucrării. Investigarea receptării chipurilor proteiforme prin prisma esteticii curentelor literare de bază în spaţiul cultural european pe parcursul secolelor XIX-XX, are la bază următoarele obiective: constituirea noţiunilor de hamletism şi quijotism drept categorii estetice; evoluţia hamletismului rus şi a hamletismului francez ca fenomene socio-culturale distincte; interpretările romantice, realiste, moderniste şi postmoderniste ale eroilor.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pornind de la cunoscuta conferinţă turghenieviană, s-a propus un studiu comparatist al celor doi eroi, lărgindu-se şi aprofundându-se caracteristicile acestora în diverse spaţii naţionale, s-au identificat eroi în care aceste trăsături fuzionează. Pentru prima dată s-au investigat rodnicele ecouri hamletiene în literatura română basarabeană.
Semnificaţia teoretică. S-a propus un nou concept integrator pentru fenomenele discutate, cel de curent de personaj, ca orientare artistică, apărută în urma distanţării protagonistului de opera literară şi autor, ce concentrează ansamblul de trăsături ale personajului de la care provine şi altele adiţionate în procesul receptării şi interpretării şi denumeşte o atitudine general-umană sau, în sens larg, un fenomen socio-cultural. S-au luat în dezbatere opere artistice diverse atât sub aspectul genurilor literare (poezie, proză, dramaturgie), cât şi al diferitor arte (teatru, cinema, pictură).
Valoarea aplicativă a lucrării: materialele investigaţiei comparative se pot explora la elaborarea cursurilor de istorie universală, de teorie literară etc. Ideile şi rezultatele ştiinţifice pot servi la cercetarea altor chipuri eterne ca Faust, Don Juan.
În teză s-a propus şi s-a argumentat conceptul de curent de personaj pentru fenomenele hamletismul şi quijotismul, abordate pentru prima dată în plan comparat.