Reprezentarea romanescă a Parizienei în literatura franceză din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea
|
StatutTeza a fost susţinută pe 2 septembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 27 octombrie 2005 Autoreferat – 0.40 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
arhetip, canon, cronotop, emancipare, etopee, eveniment, feminism, femee, gender, geopoeitică, identitate, naturalism, nuvelă, modernitate, mit, mitizare, mitopo(i)etică, mitosferă, moda, oraş, osmoză, Paris, personaj, po(i)etică, portret, proxemică, prozopografie, realism, reprezentare, roman, scenariu, scenă, spaţialitate, stereotip, teatralitate, tipologie, urbanitateAdnotare
Teza „Reprezentarea romanescă a Parizienei în literatura franceză din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea” este primul studiu monografic din spaţiul european dedicat femeii pariziene – figură emblematică a realităţii şi literaturii franceze.
Proiectul acestui studiu este acela de a arăta cum unul dintre elementele fundamentale ale structurii romaneşti - personajul - se înscrie în problematica reprezentării. Ca demers euristic, lucrarea propune o analiză a reprezentării personajului femeii pariziene ca dimensionare complexă: reprezentare socială (în Codul civil), reprezentare mentală (reprezentarea colectivă în formă de mit al singularităţii feminine), reprezentare romanescă (reprezentare de tip mimetic în roman şi nuvelă) şi reprezentare dramatică (felul teatral de a fi şi de a se manifesta al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene).
Din perspectiva socio-culturală, Pariziana este identificată ca palimsest, suprapunere şi convergenţă a mai multor proiecţii identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixieviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus şi homo ludens.
Contradictorie ca identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, fiind o constantă a literaturii franceze, care figurează în fiziologiile şi romanele secolului al XIX-lea. Ca tip literar distinct, femeia pariziană devine un nucleu contagios, care implică redimensionări în câmpul estetic şi reinterpretări în universul romanesc. Din perspectiva fenomenologică, Pariziana este un eveniment, deoarece transcende stereotipul femeii tradiţionale ca model novator de simţire, de gândire şi de acţiune.
Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esenţializează ca mitopo(i)etică a aparenţei, care îşi găseşte manifestare în po(i)etica măştii, po(i)etica scenelor, po(i)etica verbalului şi nonverbalului, po(i)etica modei. Imanenţa Parizenei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a romanului care aduce la suprafaţă multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană.
Prin fuzionarea diferitor dimensionări de analiză, lucrarea este un model de
interpretare poetică şi interdisciplinară a unui personaj complex.
Cuprins
- 1.1. Noul ca semn distinctiv al personajului modern
- „NOUL PARIS” SI GEOPOETICA CITADINA
- 1.1.1. Noi mituri identitare ale homo gallicus
- 1.1.2. Noi tendinţe în literatura timpului
- 1.1.3. Noi personaje: homo dixieviemis
- 1.1.4. „Noua Femeie” şi paradoxurile emancipării franceze
- 1.2. Femeia Pariziană în imaginarul colectiv şi individual
- 1.2.1. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri şi ambiguitate
- 1.2.2. Pariziana ca mitosferă
- 1.2.3. Proxemică, urbanitate, parizienitate
- 1.2.4. Parizianism versus tipologia Parizienei
- 1.2.5. Portretul Parizienei : prozopografie, etopee, socium
- 1.2.6. Pariziana în viziunea romancierilor francezi
- 1.2. Femeia Pariziană în imaginarul colectiv şi individual
- Reprezentarea Parizienei: arhetipuri şi ambiguitate
CAPITOLUL 2 Mitopo(i)etica aparentei: femeia pariziana
- 2.1. Strategii de identificare: Pariziana ca homo ludens
- 2.1.1. Modelul dramatic al romanului modern
- 2.1.2. Comedia urbană şi Pariziana-spectacol
- 2.1.3. Spectacolul Puterii sau Guvernarea din culise
- 2.1.4. Viata ca spectacol in scenariul romanesc
- 2.2. Stratageme de afirmare a parizienei: transcendere a stereotipiei
- 2.2.1. Scenele mondene sau aparenţe ritualizate
- 2.2.2. Scene private sau mimarea bunei cuviinţe
- 2.2.3. Scene intime sau theatrum amoris
- 2.3. Tactici de reuşită ale parizienei: palimsest-ul exprimării
- 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadentă
- 2.3.2. Teatralizarea verbalului şi nonverbalului
- 2.3.3. Moda ca po(i)etică a creaţiei.
Referenţi Oficiali
- Mihai Cimpoi
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Română Bogdan Petriceicu-Hasdeu al USM - Irina Mavrodin
doctor în filologie, profesor universitar, Universitatea din Craiova (România) - Marina Mureşanu Ionescu
doctor în filologie, profesor universitar, Universitatea din Iaşi „Al.I.Cuza” (România)
Teze
Acte Normative
