română | русский | english

Autor: Liliana Profire Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.01 - Obstetrică şi ginecologie Anul: 2005 Conducător ştiinţific: Valentin Friptu doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Consultant ştiinţific: Ion Moldovanu doctor habilitat, profesor universitar, Instituţia medico-sanitară publică Institutul de Neurologie si Neurochirurgie Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 21 iunie 2005 în CSS şi aprobată de CNAA pe 22 septembrie 2005 Autoreferat – 0.27 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

În ultimele decenii se determină o majorare a incidenţei menopauzei cu evoluţie patologică, care variază de la 25% la 65% şi chiar pînă la 92,2%. Acest fenomen este favorizat de tulburările biologice produse în mediul intern al organismului sub influenţa factorilor nefavorabili ai mediului ambiant şi demografici, ca urmare a stării deplorabile a sănătăţii şi crizei socio-economice, trăsăturilor premorbide de personalitate şi altor aspecte nefaste ale perioadei de viaţă anterioară menopauzei. Absenţa studiilor care ar analiza interdependenţa dintre aceşti factori şi disfuncţiile CHLR apărute concomitent cu debutul perioadei de menopauză a constituit motivul iniţierii studiului prezent.

Scopul cercetării - estimarea rolului dereglărilor hormonale din perioada climacterică în evoluarea tulburărilor vegetative şi afectivo-emoţionale.

Particularităţile clinice ale perioadei climacterice la pacientele incluse în studiu au fost determinate prin intermediul chestionarului DVS/S şi testelor psihologice – testul de anxietate Spilbergher şi MMPI. Rezultatele obţinute au fost raportate la rezultatele probei cu hiperventilaţie şi probelor de evidenţiere a tetaniei neurogene latente (simptomul Chvostek, proba Trousseau- Bonsdorf). Perturbările secreţiei hormonale la pacientele în menopauză s-au apreciat prin dozări serice ale HFS, HL, E2 şi progesteronului. Aceste investigaţii au servit şi ca bază pentru luarea deciziei şi evaluarea eficienţei măsurilor de tratament aplicate în vederea ameliorării simptomelor imediate provocate de menopauză.

Dereglările emoţional-comportamentale, de termoreglare, cerebrale de geneză vasculară, cerebrale de geneză generală, tulburările respirator-comportamentale, motorii şi tetania reprezintă simptomele de bază ale sindromului psihovegetativ la pacientele în menopauză. Extenuarea proceselor de adaptare cu creşterea riscului de apariţie a DVS/S este trăsătura caracteristică principală pentru toate femeile în menopauză. Instabilitatea considerabilă a balanţei vegetative, provocată de insuficienţa sistemelor compensatorii este acea cauză care determină evoluţia şi severitatea manifestărilor clinice vegetative şi afectivo-emoţionale permanente, precum şi predispoziţia la stări paroxistice în menopauză.

Dereglările funcţiei ovariene, condiţionate de diminuarea secreţiei E2 şi progesteronulului în perimenopauză, sistarea secreţiei acestora în postmenopauză şi modificările secretorii centrale ale HFS şi HL sunt factori decisivi în perturbările mecanismelor de adaptare (consecinţă a dereglării feedback-ului în sistemul hipotalamus-hipofiză-ovare) şi determină aspectele psihovegetative polimorfe ale sindromului de menopauză. Luînd în considerare mecanismele patogenice similare ale tulburărilor profilului hormonal, aspectul clinic al sindromului psihovegetativ, evoluţia şi severitatea acestuia sunt determinate de concentraţiile steroizilor şi tropilor hipofizari, fapt important pentru selectarea strategiei de tratament şi care, indiscutabil, justifică implicarea programelor terapeutice ample la bolnavele cu sindrom de menopauză.

Studiul prezent a confirmat eficienţa înaltă a celor trei metode aplicate de tratament: THS, THS în asociere cu preparate psihotrope şi numai remedii psihotrope. THS reduce DVS/S în cazul unui pattern vegetativ tipic SC. DVS/S cu evoluţie atipică sunt eficient jugulate prin aplicarea simptomatică a remediilor psihotrope şi vegetotrope.

S-a constatat prioritatea utilizării remediilor psihotrope în ameliorarea dereglărilor vegetative şi afectivo-emoţionale. Aceste preparate trebuie indicate femeilor în perioada de perimenopauză cu evoluţie patologică, în scopul ameliorării procesului de adaptare a organismului la modificările hormonale, evitînd iniţial administrarea THS. Psihotropele sunt administrate şi femeilor cu evoluţie patologică îndelungată a menopauzei (în perioada de postmenopauză) în scopul ameliorării dereglărilor de homeostază, normalizării proceselor metabolice şi fiziologice ale SNC şi SNV. În acest caz, conform rezultatelor studiului nostru, remediile sunt mai eficiente în asociere cu THS.

Aşadar, studiul realizat a evidenţiat un şir de aspecte patogenice noi ale SC, care pot fi utilizate în practica medicală în scopul evitării erorilor de diagnostic şi tratament, punîndu-se accentul pe importanţa şi necesitatea investigării prealabile a stării SNV în baza metodelor simple şi informative de examinare.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Gherasim Dovganschi
  doctor
• Stefan Hmili
  doctor habilitat în medicină, Universitatea de Stat de Medicină „И.Я. Горбачевский”, or. Ternopol, Ucraina

 Teze

[...] Acte Normative