română | русский | english

Autor: Marcel Şincari Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.28 - Neurochirurgie Anul: 2005 Conducător ştiinţific: Grigore Zapuhlih doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Consultant ştiinţific: Stanislav Groppa doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 20 aprilie 2005 în CSS şi aprobată de CNAA pe 23 iunie 2005 Autoreferat – 0.48 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

Traumatismele vertebro-medulare a joncţiunii toraco-lombare reprezintă una din cele mai importante probleme a medicinei contemporane, condiţionată de gravitatea deosebită a manifestărilor clinice, invaliditatea înaltă şi de dezvoltarea frecventă a complicaţiilor, de asemenea de dificultăţile de diagnostic şi tratament.

Studiul dat a cuprins 70 pacienţi cu traumatisme vertebro-medulare a joncţiunii toraco-lombare. Cauza de bază a traumatismului a fost catatrauma. În majoritatea cazurilor au fost depistate fracturi cominutive a corpului vertebral cu stenozare canalului rahidian de gradul II şi III. În acest lot de pacienţi a predominat deficitul neurologic incomplet. Mai des au fost pacienţi din categoria socială aptă de muncă cu vărsta medie 32,4 ani, raportul bărbaţi femei a fost 1,1 / 1. Au fost utilizate trei aborduri de bază: decompresiunea anterioară prin abord retroperitoneal, abord lateral, abord posterior (laminectomia). Indicaţia de bază pentru tratament chirurgical a fost prezenţa deficitului neurologic incomplet pe fon de stenozarea canalului rahidian de gradul II şi III. Decompresiunea anterioară prin abord retroperitoneal asigură condiţii optimale pentru recuperarea deficitului neurologic incomplet prin faptul că e posibilă decompresiunea mai bună a canalului rahidian. Decompresiunea aspectului anterior al sacului dural se efectuiază sub control vizual direct şi decompresiunea anatomică a fost demonstrată radiologic în grupul de pacienţi operaţi prin abord retroperitoneal. Abordul lateral permite chirurgului de a efectua decompresiunea porţiunii anterioare a sacului dural şi spondilodeza posterioară prin aceiaşi incizie şi pe parcursul asieaşi anestezii. Compresiunea reziduală postoperatorie poate avea repercusiuni ori nu asupra recuperării neurologice, ce depinde de dimensiunea fragmentelor osoase şi de dimensiunile individuale ale canalului rahidian a pacientului.

În cazurile fracturilor cominutive cu cifoză se recomandă efectuarea abordului combinat: decompresiunea sacului dural prin abord retroperitoneal şi abord posterior cu utilizarea endocorectorului-contractor pentru corecţia cifozei. Utilizarea abordului combinat ne-a permis mobilizare mai precoce a pacienţilor.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Mihai Corlăteanu
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
• Ion Poeată
  doctor în medicină, profesor universitar, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, România

 Teze

[...] Acte Normative