Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Diagnosticul şi tratamentul traumatismelor vertebro-medulare a joncţiunii toracolombare


Autor: Marcel Şincari
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.28 - Neurochirurgie
Anul:2005
Conducător ştiinţific: Grigore Zapuhlih
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Stanislav Groppa
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 20 aprilie 2005 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 iunie 2005

Autoreferat

Adobe PDF document0.48 Mb / în română

Teza

CZU 616.711.5/.6-001-07-089

Adobe PDF document 2.11 Mb / în română
121 pagini


Cuvinte Cheie

fractura cominutivă; abord retroperitoneal; stenozarea canalului rahidian

Adnotare

Traumatismele vertebro-medulare a joncţiunii toraco-lombare reprezintă una din cele mai importante probleme a medicinei contemporane, condiţionată de gravitatea deosebită a manifestărilor clinice, invaliditatea înaltă şi de dezvoltarea frecventă a complicaţiilor, de asemenea de dificultăţile de diagnostic şi tratament.

Studiul dat a cuprins 70 pacienţi cu traumatisme vertebro-medulare a joncţiunii toraco-lombare. Cauza de bază a traumatismului a fost catatrauma. În majoritatea cazurilor au fost depistate fracturi cominutive a corpului vertebral cu stenozare canalului rahidian de gradul II şi III. În acest lot de pacienţi a predominat deficitul neurologic incomplet. Mai des au fost pacienţi din categoria socială aptă de muncă cu vărsta medie 32,4 ani, raportul bărbaţi femei a fost 1,1 / 1. Au fost utilizate trei aborduri de bază: decompresiunea anterioară prin abord retroperitoneal, abord lateral, abord posterior (laminectomia). Indicaţia de bază pentru tratament chirurgical a fost prezenţa deficitului neurologic incomplet pe fon de stenozarea canalului rahidian de gradul II şi III. Decompresiunea anterioară prin abord retroperitoneal asigură condiţii optimale pentru recuperarea deficitului neurologic incomplet prin faptul că e posibilă decompresiunea mai bună a canalului rahidian. Decompresiunea aspectului anterior al sacului dural se efectuiază sub control vizual direct şi decompresiunea anatomică a fost demonstrată radiologic în grupul de pacienţi operaţi prin abord retroperitoneal. Abordul lateral permite chirurgului de a efectua decompresiunea porţiunii anterioare a sacului dural şi spondilodeza posterioară prin aceiaşi incizie şi pe parcursul asieaşi anestezii. Compresiunea reziduală postoperatorie poate avea repercusiuni ori nu asupra recuperării neurologice, ce depinde de dimensiunea fragmentelor osoase şi de dimensiunile individuale ale canalului rahidian a pacientului.

În cazurile fracturilor cominutive cu cifoză se recomandă efectuarea abordului combinat: decompresiunea sacului dural prin abord retroperitoneal şi abord posterior cu utilizarea endocorectorului-contractor pentru corecţia cifozei. Utilizarea abordului combinat ne-a permis mobilizare mai precoce a pacienţilor.

Cuprins


CAPITOLUL I Materiale şi metode
  • 1.1. Caracteristica generală a pacienţilor
  • 1.2. Examenul neurologic
  • 1.3. Examenul radiologic de rutină
  • 1.4. Exploararea computer-tomografică (CT)
  • 1.5. Examenul prin rezonanţă magneto-nucleară (RMN)
  • 1.6. Examenul electroneurofiziologic
  • 1.7. Mecanismele de producere ale TVM a joncţiunii toraco-lombare

CAPITOLUL II Manifestările clinice

CAPITOLUL III Tratamentul chirurgical
  • 3.1. Managementul chirurgical al TVM toraco-lombare
  • 3.2. Opţiuni chirurgicale ale TVM toraco-lombare
  • 3.3. Tipurile de intervenţii chirurgicale utilizate
  • 3.4. Selectarea pacienţilor pentru diferite tipuri de intervenţii chirurgicale

CAPITOLUL IV Managementul postoperator

CAPITOLUL V Rezultatele comparative