|
StatutTeza a fost susţinută pe 27 decembrie 2004 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 februarie 2005 Autoreferat![]() |
Lucrarea este dedicată receptării lui Gustave Flaubert în spaţiul cultural
românesc, pornind de la principiile comparatismului modern care reorientează
tradiţionala studiere a influenţelor spre investigarea procesului de receptare, pe firul
„esteticii receptării” şi apelând la hermeneutica jaussiană. Teza este structurată pe
capitole, împărţite după metoda structuralistă, reflectând concepţia cu privire la cele
trei niveluri principale ale receptării unei opere literare în alt spaţiu cultural: 1)
receptarea lui Flaubert la nivelul traducerilor în limba română, 2) receptarea prin
interpretările critice 3) dimensiuni flaubertiene în peisajul literar românesc.
Lucrarea vizează elaborarea unui model de cercetare a procesului de receptare a
unui scriitor străin într-o literatură naţională şi mai are ca obiective: analiza
activităţii de traducere implicând identificarea manipulărilor şi intervenţiilor
traducătorului, studierea intermediarilor, cercetarea receptării unor valori franceze
de importanţă pentru accederea la modernitate a spiritului românesc, comparaţia cu
receptarea altor scriitori străini în cultura română, aprecierea contribuţiei criticilor
şi comparatiştilor români la re-lectura flaubertiană, investigarea valorificării şi
asimilării atât a contactului cu arta lui Flaubert, cât şi a experienţei scriitorilor
români rezultate din contactul cu literele şi spiritul său, analiza concretă a unor
aspecte ţinând de domeniul statisticii, realizarea unor studii de caz. Bazele teoretice
şi metodologice ale investigaţiei s-au conturat prin studierea lucrărilor mai multor
teoreticieni ai receptării, comparatişti şi exegeţi ai operei lui Flaubert, istorici şi
critici literari români, ale căror contribuţii la cercetarea fenomenului literar şi a
momentului Flaubert sunt remarcabile (W. Iser, H. R. Jauss, U. Eco, R. Escarpit, M.
Blanchot, D. H. Pageaux, J. de Gaultier, R. Barthes, J. P. Richards, P. Cornea, A.
Marino, M. Martin, E. Simion, D. Grigorescu, H. Zalis, G. Călinescu, T. Vianu, P.
Zarifopol, C. Ciopraga, N. Manolescu, I. Mavrodin etc.). Numai posibila asociere a
unui scriitor român cu Flaubert constituie în sine un punct de plecare pentru
modelarea unei noi lecturi a operei fiecăruia dintre respectivii creatori. Modelul este
aplicabil investigării receptării în diferite alte spaţii literare şi culturale a unei
literaturi naţionale sau operei unui scriitor.