română | русский | english

Autor: Tatiana Ciocoi Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.01.06 - Literatura universală şi comparată Anul: 2005 Conducător ştiinţific: Sergiu Pavlicenco doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 21 ianuarie 2005 în CSS şi aprobată de CNAA pe 24 februarie 2005 Autoreferat – 0.18 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

Prezenta lucrare ia în discuţie unele concepte fundamentale aflate în centrul dezbaterilor actuale privind problema postmodernismului în literatura occidentală din secolul al XX-lea. Cercetarea ştiinţifică e concentrată, în primul rând, asupra studiului scriiturii postmoderniste italiene, a cărei vivacitate şi mobilitate e reprezentată de creaţia mondial recunoscută şi apreciată a semioticianului şi scriitorului Umberto Eco, dar şi asupra altor naratori contemporani, ca Italo Calvino, Sebastiano Vassalli, Luigi Malerba etc.

Caracterul ştiinţific novator al prezentei lucrări constă în vasta prospectare a fenomenului literar postmodernist, cu scopul de a stabili cauzele şi simptomele apariţiei postmodernismulu şi de a recunoaşte asemănările sau deosebirile cu modernismul şi neoavangarda, dar, în acelaşi timp, şi cu o serie de fenomene culturale, intelectuale şi sociale mai noi, printre care, structuralismul, post-structuralismul, pop-arta, feminismul etc.

O atenţie specială a fost acordată formelor concrete de manifestare a poeticii postmoderniste în discursul narativ al romanelor lui Umberto Eco şi poziţiei pe care le ocupă acestea în vederea stabilirii şi definirii postmodernismului european.

Prezenta lucrare analizează şi pune în practică un număr considerabil de modalităţi de definire a textului narativ sub aspect comunicativ, modal, pragmatic, structural şi denominativ, ce aparţin, înainte de toate, lui Umberto Eco dar, în egală măsură, şi altor critici şi teoreticieni europeni, printre care G.Genette, J.Kristeva, G.Prince, N.Frye, M.Corti, I.Hassan, R.Barthes, M.Arrive etc.

Din puncte diferite de vedere (estetico-literar, antropologic, tipologico-comparatist, lingvistic etc.) este analizat caracterul, specificul conflictului şi al idealului artistic, principiile construcţiei personajelor şi a fabulei narative, precum şi diversele metode şi procedee literare ale narativităţii lui Umberto Eco, ce permit integrarea autorului în fenomenul postmodernist. Urmând, în general, modelul literar postmodernist, Umberto Eco îl modifică şi îl îmbogăţeşte cu viziunea sa teoretică particulară, deseori total diferită de percepţia comună a fenomenului.

Plasarea operei narative a lui Umberto Eco în cadrul postmodernismului nu este, în prezenta lucrare, nici cauzală, nici accesorie: ea rezultă din persuasiunea că particularităţile şi caracteristicile operei sale individualizează momentul însuşi în care conceptul de postmodernism ia naştere. Cum rezultă din titlul lucrării, prezenta cercetare examinează diverse modalităţi de scriitură postmodernistă, contrapunând romanele lui Umberto Eco operelor narative ale altor postmodernişti, ceea ce permite o apreciere mai solidă a locului pe care îl ocupă Umberto Eco în orizonturile vaste ale fenomenului postmodernist.

Prezenta lucrare îşi propune, în acelaşi timp, o valutare a întregii opere a semioticianului şi scriitorului italian Umberto Eco, din 1962 până în 2002, celebrând, în acest fel, unul dintre cei mai mari gânditori ai timpurilor noastre.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Mihai Cimpoi
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
• Ion Plamadeala
  doctor habilitat

 Teze

[...] Acte Normative