|
StatutTeza a fost susţinută pe 2 iulie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 27 octombrie 2005 Autoreferat– 0.21 Mb / în română |
Strânsa legătură dintre viaţa socială şi drept se explică prin faptul că studierea dreptului în dezvoltarea sa istorică, indiscutabil, reprezintă cunoaşterea istoriei statului şi a poporului.
Teza de doctorat este dedicată justiţiei militare şi este împărţită, în trei capitole, în concordanţă cu periodizarea dreptului românesc, în care sunt analizate organizarea, competenţa şi evoluţia instituţiei justiţiei militare.
În primul capitol sunt prezentate elementele justiţiei militare în perioada antică şi evul mediu, în al doilea- justiţia militară în epoca modernă, iar în al treilea – sunt analizate măsurile legislative pe drumul atingerii standardului contemporaneităţii.
Referindu-ne la principalele etape ale dezvoltării statului şi dreptului, considerăm că se evidenţiază ca parte componentă armata şi militarii.
Militarul a avut şi are o dublă calitate- de cetăţean şi soldat. În calitate de cetăţean militarul se subordonează normelor comune tuturor, ca soldat are mari obligaţii şi trebuie să aibă un comportament bine definit care este reglementat de legi speciale şi care adesea se deosebesc radical de celelalte norme comportamentale.
Unele omisiuni nesemnificative în viaţa civilă pot deveni importante în condiţiile vieţii militare.
Din aceste considerente în decursul istoriei s-a considerat necesar ca militarii care încalcă legea, să fie judecaţi de oameni care cunosc specificul vieţii de militar şi care au pregătire juridică şi militară.
Aceşti specialişti pot lua măsuri de pedepsire dintre cele mai adecvate şi astfel vor contribui nu numai la consolidarea instituţiei justiţiei militare, dar şi la capacitatea de apărare a statului.
Cei ce efectuează ancheta şi judecă, în astfel de cazuri, trebuie să acţioneze astfel încât să menţină permanenta încredere a subordonaţilor în competenţa organelor superioare, lucru ce constituie factor hotărâtor în păstrarea ordinii şi disciplinei militare.
În mod obiectiv, datele prezentate atestă faptul, că existenţa justiţiei militare nu contravine
principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi că starea nefavorabilă a justiţiei militare în regimul
totalitar se explică nu prin esenţa instituţiei ci prin esenţa regimului, care a folosit instituţia militară în
scopuri politice, ca de altfel şi în cazul altor instituţii ale statului.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: