română | русский | english

Autor: Osman Hajawi Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.06 - Cardiologie şi reumatologie Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Liliana Groppa doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Consultant ştiinţific: Nicolae Barbacar doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Genetica, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 21 decembrie 2005 în CSS şi aprobată de CNAA pe 23 februarie 2006 Autoreferat – 0.40 Mb / în rusă – 0.38 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

Prezentul studiu s-a fundamentat pe materialele de investigare şi observare subcurativă dinamică asupra a 100 bolnavi de artrită reumatoidă în perioada 2001-2004, la care s-au cercetat caracterele polimorfismului clinic ale artritei reumatoide în vederea aprecierii unor eventuale corelaţii între acesta şi predispunerea genetică sugerată de unii markeri genetici moleculari ai maladiei.

Investigaţiile realizate de autor au apreciat că există o serie de markeri moleculari, ce pot facilita determinarea riscului genetic de a dezvolta AR, în primul rând ar fi gena interleuchinei 1, localizată pe cromozomul doi (2q). Utilizând primerii IL1R1A/ILR1B din segmentul structural al acestei gene, prin intermediul reacţiei de polimerizare în lanţ (RPL) au fost examinate mostre de ADN din sângele bolnavilor de AR, la care s-au determinat 2 alele: una normală (A) şi alta mutantă (B), iar repartiţia de frecvenţă a depistării genotipurilor apreciate s-a prezentat în lotul de studiu precum urmează: AA – 67,9%, AB – 25,4% şi BB – 6,7%; în lotul martor (sănătoşi): AA – la 96,7%, AB – la 3,3% şi BB – 0%. Frecvenţa de atestare a alelei mutante este deci destul de importantă la pacienţii examinaţi, în plus la bolnavii cu genotipul BB boala (AR) se dezvoltă şi la vârste mai tinere, deci prezenţa alelei B în genotipurile AB şi BB se prefigurează ca un factor de risc genetic la bolnavii de AR.

Pornind de la faptul, că dereglarea procesului de reparaţie a DNA mitocondrial poate servi drept marker al prezenţei factorului reumatoid şi utilizând un set de primeri complementari ai DNA mitocondrial mt DNA (forward)/mt DNA (reverse), autorul a determinat că alterarea procesului reparator se relaţionează cu prezenţa factorului reumatoi la pacienţii cercetaţi. În cadrul investigaţiilor realizate cu primeri (3DQBAMP-A şi 3DQBAM-O2B) ai genei DQB1 de locusul HLA s-a reuşit identificarea unui fragment DNA de dimensiunea 257 b.p. şi un altul de dimensiunea 100 b.p., afiliat cu alela mutantă, deci prezenţa acestuia din urmă presupune riscuri genetice de a dezvolta AR. Autorul conchide că folosind cele trei perechi de primeri - 1R1A/IL1R1B, mt DNA (forward)/mt DNA (reverse) şi 3DQBAMP-A/3DQBAMP-2B - pentru examinarea moleculară a DNA se poate depista predispoziţia genetică faţă de AR, iar markerii moleculari delimitaţi de acest studiu sunt disponibili pentru investigarea genetică a pacienţilor la care s-au afişat diferite semne clinice de artrită reumatoidă.

Referenţi Oficiali

• Dumitru Amoaşii
  doctor
• Galina Lukina
  doctor habilitat în medicină, profesor universitar, Institutul de Reumatologie al AŞM a Federaţiei Ruse, or. Moscova

 Teze

În examinare [1] :

• Impactul clinic și social al artritei psoriazice
  16 martie 2023

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2022 [3]2021 [2]2020 [2]2019 [5]2018 [1]2017 [3]2016 [3]2015 [5]2012 [2]2011 [6]2010 [5]2009 [8]2008 [5]2007 [5]2006 [4]2005 [1]2004 [1]

[...] Acte Normative