română | русский | english

Autor: Tatiana Golban Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.01.06 - Literatura universală şi comparată Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Sergiu Pavlicenco doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 26 ianuarie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 23 februarie 2006 Autoreferat – 0.87 Mb / în română Teza CZU 82.09(100)(043.3) 2.96 Mb / în română 190 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Teza Mitul Electrei in dramaturgia antică şi modernă, îşi propune să investigheze elementelor tematice ale mitului Electrei atât din perspectiva diacronică a constituirii sale, cât şi din cea sincronică, urmărind o serie de trăsături, principii şi elemente definitorii (teoretice, tematice şi structurale) corelate în cadrul unui model literar. Lucrarea tratează, în sinteză, sistemic şi sistematic, mitul Electrei ca mit literar de esenţă individuală, axat pe condiţia unui individ, ca sistem literar în sine, care exprima în literatură o situaţie fundamentală pentru condiţia umană, Electra devenind o invenţie literară, un arhetip literar ca simbol universal. Mitul Electrei este abordat şi în relaţie cu mitul etno-religios al Atrizilor, în cadrul căruia îşi are originea şi de care se apropie, sau chiar aparţine, prin specificul perspectivelor tematice.

Sub forma de mit literar, adică având existenţa de sistem literar independent ca expresie a unei situaţii fundamentale proprii, mitul Electrei evoluează şi se consolidează ca tradiţie şi tipologie literară în Electra de Sofocle, Electra de Euripide, Din jale se întrupează Electra de O’Neill şi Electra de Giraudoux, iar ca mit literarizat, adică fiind plasat ca sistem literar în sistemul mai larg al unei situaţii fundamentale diferite şi mai ample a mitului Atrizilor supus procesului de literarizare a unui mit etno-religios, mitul Electrei se manifestă în Orestia de Eschil, Muştele de Sartre şi Reuniune de familie de Eliot, aceste texte constituind şi obiectul prezentei cercetări. Motivul principal ce a generat mitul Electrei prin libertatea de reprezentare a acesteia în textul dramatic antic şi modern ca premisă a originalităţii artistice trebuie găsit în structura mitului Atrizilor, în care statutul Electrei nu s-a constituit în cadrul unor parametri rigizi privind rolul şi importanţa ei în cadrul evenimentelor.

Mitul Electrei, axat pe naraţiunea faptelor şi a consecinţelor acestora în ceea ce priveşte statutul Electrei, ca factor implicat emoţional şi psihologic şi co-participant la acţiunea punitivă a lui Oreste, reprezintă un mit literar, o povestire-produs al imaginaţiei unui autor dat, iar situaţia fundamentală ce conferă Electrei şi acţiunii în care aceasta este implicată statutul de mit se referă la determinismul interuman bazat pe o gamă întreagă de trăiri emoţionale şi stări psihologice ce se manifestă în cadrul unui model simbolic al existenţei umane privind violenţa, crima şi răzbunarea, săvârşirea unei fapte destabilizatoare a armoniei universale, a bunăstării cetăţii şi existenţei umane individuale sau încadrate în relaţiile de familie, unde prin comiterea altei crime ca faptă punitivă se preconizează restabilirea valorilor pierdute şi reinstaurarea bunăstării sociale şi personale. Rolul Electrei este de a conştientiza această situaţie şi de a-i conferi postura de model existenţial prin propria-i semnificaţie psihologică şi emoţională ca expresie a unui tragic eroic, trăiri intense, emoţii exacerbate, subconştient răvăşit, suferinţă extremă, care va naşte necesitatea acţiunii şi va determina săvârşirea acesteia de către Oreste. Electra se implică şi uneori participă chiar la acţiunea răzbunătoare şi eliberatoare, brutală şi raţionalizată, emoţională şi instinctuală, egoistă şi formativă, în funcţie de varietatea tematică a diferitelor texte dramatice, varietate sistematizată tipologic şi în acelaşi timp deschisă inovaţiei şi originalităţii artistice.

Dramaturgii antici şi moderni realizează demitizarea şi mitizarea subiectului dramatic prin profanarea mitului, creând caractere şi situaţii de viaţă concrete şi realiste, şi respectiv, prin crearea unui sens mitologic adânc, revitalizând mitul şi conferindu-i substanţa tragică a exprimării unor tipuri umane şi de conduită arhetipale cu rezonanţe epice, supraistorice şi metaliterare, exprimând faptul uman general, modele statice cu valoare atemporală. Demitizarea şi mitizarea, în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi text literar, înseamnă permanenţa mitului Electrei, continuitatea sa literară, constituirea sa ca tradiţie dramatică deschisă perspectivelor inovatoare şi originalităţii creatoare. În acelaşi timp, mitul Electrei reprezintă şi un sistem bine structurat ce îşi păstrează esenţa intactă, indiferent de cronotop, de numele purtat de personaje şi de conjunctura săvârşirii faptelor, dovedind, încă o dată, adevărul conform căruia mitul supravieţuieşte şi îşi continuă evoluţia, rămâne fapt reprezentativ şi iniţiatic pentru individ şi colectivitate doar în cadrul discursului literar.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Elena Prus
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
• Ştefan Avădane
  doctor în filologie, profesor universitar,, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (România)

 Teze

[...] Acte Normative