română | русский | english

Autor: Larisa Gurău Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.02.01 - Limba română Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Gheorghe Rusnac doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 12 mai 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 29 iunie 2006 Autoreferat – 0.26 Mb / în română Teza CZU .135.1 (043.2) 0.82 Mb / în română 185 pagini

Adnotare

Teza de doctor în filologie „Fenomenul reduplicării în limba română” a avut ca obiect de cercetare reduplicarea, examinată într-o dublă ipostază: reduplicarea intervocă şi reduplicarea intravocă, cele două tipuri ale fenomenului vizat atestînd multiple varietăţi.

În lucrare, pe lîngă clasificările de rigoare făcute, au fost puse în discuţie problemele teoretice adiacente: raportul creativitate - limbaj, reduplicarea ca factor creativ – expresiv, caracterul motivat / non-motivat al semnului lingvistic, simbolismul fonetic drept manifestare a motivării externe.

Scopul cercetării a rezidat în comentariul multiaspectual al reduplicării, privită prin prisma creativităţii şi a expresivităţii. Cu toate sursele sporadice consacrate fenomenului analizat, au fost explorate destul de multe izvoare bibliografice vizînd problema studiată.

Reduplicarea a fost interpretată în calitate de repetiţie fonică sau fonosemantică, acordîndu-i-se statut de procedeu de formare a cuvintelor noi, ce cuprinde un microsistem productiv. Capacitatea anumitor secvenţe de a putea fi utilizate în mod recursiv şi iterativ explică prezenţa fenomenului de reduplicare în limbă.

Reduplicarea a fost tratată şi ca mijloc activ de îmbogăţire a limbii, înglobînd, în bună parte, cuvintele imitative. O confirmă exemplele selectate nu doar din dicţionare, ci şi cele din numeroase surse de folclor, unde reduplicarea intervocă apare abundent.

Mecanismul reduplicării nu este simplu: dimpotrivă, acesta cuprinde, în principiu, trei etape – acumularea, sesizarea elementelor creative în limbă; căutarea insistentă a reprezentărilor grafice a celor trăite şi sesizate (tehnica de verbalizare a reprezentărilor); formarea unui nou semn lingvistic.

Nici particularităţile fenomenului în cauză nu sînt trecute cu vederea, fiind vorba de caracterul universal al reduplicării, de prezenţa unei gramatici generative, care constă într-un număr relativ mic de reguli capabile de a crea un număr considerabil de forme noi.

În lucrare s-a încercat a elucida multiplele manifestări ale reduplicării care, după cum se ştie, dezvăluie implicaţii profunde şi în structura gramaticală a diverselor idiomuri, constituind un mijloc productiv de redare a sensurilor gramaticale. În română reduplicarea este, cu precădere, un fenomen fonosemantic.

Ca rezultat al cercetării acestui fenomen lingvistic, s-au făcut unele recomandări etimologice, s-a explicat mecanismul derivaţional al reduplicării, precum şi natura reduplicativă a unor secvenţe fonice, s-a ajuns la anumite concluzii ce pot fi aplicate în procesul de predare a limbii române (formarea cuvintelor, determinarea etimologiei, unele aspecte ale stilisticii) atît în liceu, cît şi în instituţiile de învăţămînt superior. Lucrarea furnizează un bogat material pentru întocmirea unor cursuri lingvistice speciale.

Cercetările ştiinţifice în cauză sunt, de asemenea, utile pentru investigaţiile de ordin fonetic, morfologic, structural, etimologic etc.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Petru Butuc
  doctor

 Teze

În examinare [1] :

• Substantivele deverbale în textul religios: valori denotative și conotative
  19 ianuarie 2023

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2021 [1]2020 [1]2019 [2]2018 [1]2017 [1]2016 [1]2011 [4]2010 [2]2009 [6]2007 [8]2006 [2]2005 [5]

[...] Acte Normative