Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2006 / iunie /

Diagnosticul şi tratamentul dereglărilor funcţiilor tubei auditive în otitele medii cronice supurate


Autor: Oleg Losîi
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.04 - Otorinolaringologie
Anul:2006
Conducător ştiinţific: Alexandru Sandul
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 13 iunie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006

Autoreferat

Adobe PDF document0.50 Mb / în română

Teza

CZU [616.284-002.2 + 616.286-002.2]-08

Adobe PDF document 1.13 Mb / în română
131 pagini


Cuvinte Cheie

disfuncţie tubară, electromiostimulator, permeabilitate a tubei auditive, pneumotubogramă, pneumotubometrie, stimulare electrică a muşchilor peritubari, tubă auditivă

Adnotare

În lucrare sunt prezentate rezultatele studiului unui lot de 136 pacienţi cu vârste cuprinse între 5 şi 60 de ani, dintre care 74 de pacienţi (54,4%) au fost bărbaţi şi 62 (45,6%) – femei. 93 de pacienţi (68,4%) sufereau de mezotimpanită cronică supurată, la 18 pacienţi (13,2%) a fost stabilit diagnosticul de epitimpanită cronică supurată, iar la 25 de pacienţi (18,4%) mezoepitimpanită cronică supurată.

Studiul a fost efectuat în clinica ORL din Spitalul Clinic Municipal nr.4 şi Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”.

Scopul lucrării constă în aprecierea complexă a tuturor indicilor ce caracterizează starea funcţională a tubei auditive în vederea sporirii eficacităţii metodelor conservative de tratament a pacienţilor cu otită medie cronică supurată, influenţând concomitent asupra procesului inflamator din tuba auditivă.

Pentru a demonstra experimental acest fapt pacienţii au fost repartizaţi în trei loturi:

Pacienţilor din lotul experimental li s-a efectuat cu scop de tratament stimularea electrică a muşchilor tubei auditive cu injectarea în amigdala tubară a 1 ml sol Betametasonă (Brevet de invenţie Nr. 2579).

Pacienţilor din primul lot de control li s-a administrat intratubar suspensie de Hidrocortisonă acetat sau soluţie de Dexametasonă 4mg.

Pacienţilor din lotul doi de control li s-a administrat intranazal sprai cu soluţie Beclometasonă (o doză conţine 50mkg Beclometasonă dipropionat).

Evidenţa dinamică a stării funcţionale a tubei auditive se efectua la 5, 10, 30, 90, 180 şi 360 zile după aplicarea tratamentului.

Analiza dinamicii indicatorilor permeabilităţii tubei auditive a scos în evidenţă ameliorarea parametrilor studiaţi în LB comparativ cu LM1 şi LM2.

Astfel, în urma tratamentului aplicat pacienţilor din lotul experimental toţi indicii pneumotubometriei au fost îmbunătăţiţi rapid şi s-au menţinut pe o perioadă îndelungată. Funcţiile de ventilare şi de drenare la pacienţii din acest lot au fost ameliorate vădit şi păstrate pe toată durata evidenţei.

Concluzie: în urma studiului realizat am ajuns la concluzia că din diversitatea de metode de examinare a funcţiilor tubei auditive la pacienţii cu otită medie cronică supurată rolul decesiv în obţinerea şi furnizarea de date obiective despre starea funcţională a tubei auditive şi a muşchilor peritubari îl deţine utilizarea complexă a pneumotubometriei. Cercetarea clinică a eficienţei diverselor metode de tratament realizată de noi a relevat faptul că metoda de injectare în amigdala tubară a soluţiei de Betametasonă dipropionat cu stimularea electrică ulterioară a muşchilor tubei auditive, este o metoda mai eficientă, cu acţiune rapidă şi de lungă durată, fără reacţii adverse şi admisibilă tuturor pacienţilor cu otită medie cronică supurată. Acest fapt a fost confirmat de dispariţia semnelor clinice de tubootită (84%), îmbunătăţirea vădită a auzului (78,3%) şi a stării funcţionale a muşchilor peritubari (98,6%), lipsa acutizărilor ulterioare.

Cuprins


CAPITOLUL I Revista literaturii
  • 1.1.Istoricul problemei abordate
  • 1.2.Aspecte de embriologie şi anatomie a tubei auditive
  • 1.3. Aspecte de fiziologie şi patologie a tubei auditive
  • 1.4. Influenţa tubei auditive asupra dezvoltării otitei medii
  • 1.5. Mecanismele de compensare a presiunii negative din urechea medie
  • 1.6. Disfuncţia tubară
  • 1.7. Metode de examinare a tubei auditive
  • 1.7.1. Compararea unor metode de examinare a funcţiei tubei auditive la pacienţii cu otită medie cronică supurată
  • 1.8. Metode de acţiune terapeutică asupra tubei auditive
  • 1.8.1 Tratamentul dereglărilor funcţiilor tubei auditive la pacienţii cu otită medie cronică supurată

CAPITOLUL II Caracteristica observaţiilor clinice. Materiale şi metode
  • 2.1. Caracteristica lotului de studiu
  • 2.2. Metodele şi mijloacele de studiere a pacienţilor cu otită medie cronică supurată

CAPITOLUL III Examinarea funcţiilor tubei auditive prin metoda pneumotubometriei
  • 3.1. Datele tehnice ale pneumotubometrului
  • 3.2. Modul de utilizare a pneumotubometrului

CAPITOLUL IV Metode de tratament ale dereglărilor funcţiilor tubei auditive în otitele medii cronice supurate
  • 4.1. Stimularea electrică a muşchilor tubei auditive
  • 4.2. Caracteristica preparatului medicamentos Betametasonă dipropionat

CAPITOLUL V Evoluţia comparativă în dinamică a dereglărilor funcţiilor tubei auditive la pacienţii cu otită medie cronică supurată din loturile de studiu