Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2006 / iunie /

Rolul patologiei genitale şi extragenitale în riscul apariţiei hiperplaziilor dishormonale ale glandelor mamare


Autor: Mihail Surguci
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.01 - Obstetrică şi ginecologie
Anul:2006
Conducător ştiinţific: Valentin Friptu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Nadejda Godoroja
doctor habilitat, Instituţia Medico-Sanitara Publică Institutul Oncologic
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 20 iunie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006

Autoreferat

Adobe PDF document0.38 Mb / în română

Teza

CZU 618.19-007.61

Adobe PDF document 0.76 Mb / în română
116 pagini


Cuvinte Cheie

hiperplazie dishormonală a glandelor mamare, afecţiuni genitale, maladii extragenitale, enterolactonă

Adnotare

În scopul determinării FR ai HDGM au fost examinate 1297 femei de vârsta 16 – 79 ani din mediul rural, divizate în două loturi: lotul de bază – 335 paciente cu HDGM – şi lotul martor – 962 femei fără HDGM. Investigaţia includea: date de paşaport, anamneza genetică, particularităţile funcţiei reproductive, utilizarea metodelor speciale de investigaţie pentru determinarea caracterului modificărilor funcţionale şi proceselor patologice în GM, în organele genitale şi în unele organe extragenitale (glanda tiroidă, sistemul hepatopancreaticobiliar şi excretor), determinarea enterolactonei în plasma sangvină prin metoda TR-FIA la patru grupuri de femei: 1) practic sănătoase (n = 14); 2) cu asocierea HDGM, a afecţiunilor genitale şi extragenitale (n = 35); 3) cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale care nu au administrat fitoestrogeni (n = 20); 4) cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale care au administrat fitoestrogeni – capsule cu ulei de in cu doza 0,33 g (câte două capsule de trei ori pe zi, timp de trei luni) (n = 20).

Procesarea statistică a rezultatelor studiului a fost efectuată în pachetul statistic SPSS. Pentru compararea variabilelor discrete, a fost utilizată metoda χ2 (Pearson) cu corecţia lui Yates şi metoda exactă a lui Fisher. Compararea valorilor medii s-a efectuat cu ajutorul testului t sau al testelor neparametrice. Statistic semnificative au fost considerate diferenţele în cazul când valoarea bilaterală era P<0,05.

Frecvenţa HDGM în populaţia feminină rurală constituie 25,8%. MFC difuză este diagnosticată în 10,3% cazuri, MFC cu tendinţă de localizare – în 3,8% cazuri, MFC nodoză – în 9,8% cazuri, macrochisturi pe fundal de MFC – în 0,5% cazuri şi forma mixtă – în 1,4% cazuri. Frecvenţa HDGM creşte odată cu vârsta, atingând maximul la femeile de 36 – 45 ani (30,8%) şi micşorându-se, ulterior, până la vârsta de 66 ani şi peste (6,1%). HDGM sunt atestate statistic semnificativ mai frecvent la femeile: de vârstă reproductivă (27,4%), care practică o activitate cu caracter intelectual (32,5%), nulipare (26,2%), multipare (25 – 28%), cu vârsta menarhei de 14 –15 ani (28,8%), cu trei – zece avorturi în antecedente (32,7%), fără relaţii sexuale (27,5%), cu ritm menstrual neregulat (32,3%).

Afecţiunile cronice ale organelor genitale sunt diagnosticate mai frecvent la femeile cu HDGM: 74,3% la femeile din lotul de bază şi 67,3% la femeile din lotul martor (P<0,05). Afecţiunile ginecologice au fost diagnosticate cu certitudine statistică mai frecvent la femeile muncitoare şi intelectuale, la femeile căsătorite, la femeile de vârstă reproductivă cu ritm menstrual neregulat, la femeile cu unu – zece avorturi în antecedente, cu vârsta menarhei peste 15 ani, cu iniţierea relaţiilor sexuale de la 30 ani şi fără relaţii sexuale, la femeile multipare din lotul de bază, comparativ cu lotul martor. Frecvenţa afecţiunilor extragenitale, în general, este similară în ambele grupuri de studiu: 99,4% în lotul de bază şi 97,9% în lotul martor (P>0,05). Totodată, afecţiunile extragenitale au fost diagnosticate cu certitudine statistică mai frecvent la femeile din lotul de bază cu prima menarhe la vârsta de peste 15 ani, cu ritm menstrual regulat, cu iniţierea relaţiilor sexuale la vârsta de 20 – 25 de ani. Patologia glandei tiroide a fost diagnosticată statistic semnificativ mai frecvent la femeile din lotul de bază (19,7%), comparativ cu lotul martor (6,0%).

Asocierea afecţiunilor ginecologice şi a patologiei extragenitale este diagnosticată cu certitudine statistică mai frecvent la femeile din lotul de bază cu HDGM, comparativ cu lotul martor fără HGDM (73,7% şi 66,6%, respectiv; P<0,05). Asocierea acestor afecţiuni a fost diagnosticată cu certitudine statistică mai frecvent la femeile muncitoare şi intelectuale, la femeile căsătorite, la femeile de vârstă reproductivă, la femeile cu ritm menstrual neregulat şi la femeile cu unu – zece avorturi în antecedente, din lotul de bază.

Afecţiunile inflamatoare şi/sau afecţiunile hiperplazice şi tumorale ale organelor genitale asociate cu afecţiuni ale sistemului hepatopancreaticobiliar, ale glandei tiroide şi rinichilor sunt determinate statistic semnificativ mai frecvent la pacientele din lotul de bază cu HDGM, comparativ cu pacientele fără HDGM din lotul martor.

Nivelul de enterolactonă în serul sangvin este statistic semnificativ mai mare la femeile practic sănătoase şi la femeile cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale, tratate cu fitoestrogeni (capsule cu ulei de in), comparativ cu grupul de femei din lotul de bază cu asocierea HDGM, a afecţiunilor genitale şi extragenitale şi cu grupul de femei cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale din lotul martor tratate tradiţional.

Cuprins


CAPITOLUL I. Hiperplaziile dishormonale ale glandelor mamare (revista literaturii)
  • 1.1. Epidemiologia hiperplaziilor dishormonale ale glandelor mamare
  • 1.2. Rolul factorilor de risc în etiologia şi patogeneza hiperplaziilor dishormonale ale glandelor mamare
  • 1.3. Rolul fitoestrogenilor în profilaxia tumorilor glandelor mamare

CAPITOLUL II. Material şi metode de studiu
  • 2.1. Caracteristica generală a cercetării
  • 2.2. Determinarea concentraţiei enterolactonei şi administrarea preparatelor fitoestrogenice
  • 2.3. Metodele de evaluare statistică a rezultatelor

CAPITOLUL III. Rezultatele studiului
  • 3.1. Caracteristica generală a loturilor de studiu
  • 3.2. Frecvenţa şi structura hiperplaziilor dishormonale ale glandelor mamare în populaţia feminină rurală
  • 3.3. Frecvenţa şi structura afecţiunilor genitale, extragenitale şi asocierii acestor patologii în grupul general de studiu
  • 3.4. Prevalenţa factorilor de risc la femei în funcţie de prezenţa hiperplaziilor dishormonale ale glandelor mamare
  • 3.5. Studiul nivelului de enterolactonă în plasma sangvină în diferite grupuri de femei

CAPITOLUL IV. Sinteza rezultatelor obţinute