română | русский | english

Autor: Mihail Surguci Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.01 - Obstetrică şi ginecologie Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Valentin Friptu doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Consultant ştiinţific: Nadejda Godoroja doctor habilitat, Instituţia medico-sanitară publică Institutul Oncologic Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 20 iunie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006 Autoreferat – 0.38 Mb / în română Teza CZU 618.19-007.61 0.76 Mb / în română 116 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

În scopul determinării FR ai HDGM au fost examinate 1297 femei de vârsta 16 – 79 ani din mediul rural, divizate în două loturi: lotul de bază – 335 paciente cu HDGM – şi lotul martor – 962 femei fără HDGM. Investigaţia includea: date de paşaport, anamneza genetică, particularităţile funcţiei reproductive, utilizarea metodelor speciale de investigaţie pentru determinarea caracterului modificărilor funcţionale şi proceselor patologice în GM, în organele genitale şi în unele organe extragenitale (glanda tiroidă, sistemul hepatopancreaticobiliar şi excretor), determinarea enterolactonei în plasma sangvină prin metoda TR-FIA la patru grupuri de femei: 1) practic sănătoase (n = 14); 2) cu asocierea HDGM, a afecţiunilor genitale şi extragenitale (n = 35); 3) cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale care nu au administrat fitoestrogeni (n = 20); 4) cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale care au administrat fitoestrogeni – capsule cu ulei de in cu doza 0,33 g (câte două capsule de trei ori pe zi, timp de trei luni) (n = 20).

Procesarea statistică a rezultatelor studiului a fost efectuată în pachetul statistic SPSS. Pentru compararea variabilelor discrete, a fost utilizată metoda χ2 (Pearson) cu corecţia lui Yates şi metoda exactă a lui Fisher. Compararea valorilor medii s-a efectuat cu ajutorul testului t sau al testelor neparametrice. Statistic semnificative au fost considerate diferenţele în cazul când valoarea bilaterală era P<0,05.

Frecvenţa HDGM în populaţia feminină rurală constituie 25,8%. MFC difuză este diagnosticată în 10,3% cazuri, MFC cu tendinţă de localizare – în 3,8% cazuri, MFC nodoză – în 9,8% cazuri, macrochisturi pe fundal de MFC – în 0,5% cazuri şi forma mixtă – în 1,4% cazuri. Frecvenţa HDGM creşte odată cu vârsta, atingând maximul la femeile de 36 – 45 ani (30,8%) şi micşorându-se, ulterior, până la vârsta de 66 ani şi peste (6,1%). HDGM sunt atestate statistic semnificativ mai frecvent la femeile: de vârstă reproductivă (27,4%), care practică o activitate cu caracter intelectual (32,5%), nulipare (26,2%), multipare (25 – 28%), cu vârsta menarhei de 14 –15 ani (28,8%), cu trei – zece avorturi în antecedente (32,7%), fără relaţii sexuale (27,5%), cu ritm menstrual neregulat (32,3%).

Afecţiunile cronice ale organelor genitale sunt diagnosticate mai frecvent la femeile cu HDGM: 74,3% la femeile din lotul de bază şi 67,3% la femeile din lotul martor (P<0,05). Afecţiunile ginecologice au fost diagnosticate cu certitudine statistică mai frecvent la femeile muncitoare şi intelectuale, la femeile căsătorite, la femeile de vârstă reproductivă cu ritm menstrual neregulat, la femeile cu unu – zece avorturi în antecedente, cu vârsta menarhei peste 15 ani, cu iniţierea relaţiilor sexuale de la 30 ani şi fără relaţii sexuale, la femeile multipare din lotul de bază, comparativ cu lotul martor. Frecvenţa afecţiunilor extragenitale, în general, este similară în ambele grupuri de studiu: 99,4% în lotul de bază şi 97,9% în lotul martor (P>0,05). Totodată, afecţiunile extragenitale au fost diagnosticate cu certitudine statistică mai frecvent la femeile din lotul de bază cu prima menarhe la vârsta de peste 15 ani, cu ritm menstrual regulat, cu iniţierea relaţiilor sexuale la vârsta de 20 – 25 de ani. Patologia glandei tiroide a fost diagnosticată statistic semnificativ mai frecvent la femeile din lotul de bază (19,7%), comparativ cu lotul martor (6,0%).

Asocierea afecţiunilor ginecologice şi a patologiei extragenitale este diagnosticată cu certitudine statistică mai frecvent la femeile din lotul de bază cu HDGM, comparativ cu lotul martor fără HGDM (73,7% şi 66,6%, respectiv; P<0,05). Asocierea acestor afecţiuni a fost diagnosticată cu certitudine statistică mai frecvent la femeile muncitoare şi intelectuale, la femeile căsătorite, la femeile de vârstă reproductivă, la femeile cu ritm menstrual neregulat şi la femeile cu unu – zece avorturi în antecedente, din lotul de bază.

Afecţiunile inflamatoare şi/sau afecţiunile hiperplazice şi tumorale ale organelor genitale asociate cu afecţiuni ale sistemului hepatopancreaticobiliar, ale glandei tiroide şi rinichilor sunt determinate statistic semnificativ mai frecvent la pacientele din lotul de bază cu HDGM, comparativ cu pacientele fără HDGM din lotul martor.

Nivelul de enterolactonă în serul sangvin este statistic semnificativ mai mare la femeile practic sănătoase şi la femeile cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale, tratate cu fitoestrogeni (capsule cu ulei de in), comparativ cu grupul de femei din lotul de bază cu asocierea HDGM, a afecţiunilor genitale şi extragenitale şi cu grupul de femei cu asocierea afecţiunilor genitale şi extragenitale din lotul martor tratate tradiţional.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Veaceslav Moşin
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
• Maria Poclitari
  doctor, conferenţiar universitar

 Teze

[...] Acte Normative