Autor: |
Mutahar Qasem Mohsen Al-Ameer |
Gradul: | doctor în medicină | Specialitatea: | 14.00.27 - Chirurgie |
Anul: | 2006 |
Conducător ştiinţific: |
Vladimir Hotineanu doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" |
Instituţia: |
|
CSS: |
|
|
|
Statut
Teza a fost susţinută pe 28 iunie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006
Autoreferat
– 0.73 Mb / în română
Teza
CZU 616.361-006-07-089
3.17 Mb /
în română
131 pagini |
Cuvinte Cheie
papila duodenală mare, icter mecanic, tumoră ampulară
Adnotare
Pe parcursul perioadei de timp 2000-2005 în clinica chirurgie, Spitalul Clinic
Republican, Institutul Oncologic ( Republica Moldova), Spitalul Al-Thurah (
Republica Yemen), au fost operaţi 64 pacienţi cu icter obstructiv, dintre care 42 (65,6%) pacienţi cu tumori ampulare, iar 22 (34,4%) cu tumori ale papilei duodenale mari.În majoritatea cazurilor tratamentul a fost chirurgical.
Scopul studiului a fost evaluarea comparativă a diagnosticului şi metodelor de
tratament chirurgical radicale şi paliative aplicate în tumorile ampulare şi de papilă duodenală mare.
Prezenţa tumorilor ampulare şi de papilă duodenală mare a fost confirmat de
următoarele metode de investigaţie: ultrasonografie, colangiopancreatografie
retrogradă, duodenoscopie, laparoscopie, tomografie computerizată, rezonanţa
magnetică nucleară, colangiografia percutaneo-transhepatică cu ac Chiba.
USG şi CPGRE au fost cele mai efective metode în diagnosticul şi precizarea
localizării tumorilor ampulare şi de papilă duodenală mare. Rezecabilitatea a fost stabilită prin TC, RMN, şi laparoscopie.Decompresia preoperatorie a tractului biliar a fost posibilă în 34 (53,12%) cazuri, dintre care 30 cazuri prin decompresie endoscopică, 4 cazuri prin drenaj percutaneo-transhepatic.Rezultate optimale au fost obţinute după intervenţii radicale şi derivaţii biliodigestive interne: hepato-jejunale, colecisto-jejunală, ansa “Y” exclusă tip Roux. Limita de supravieţuire a fost 14-20 luni după rezecţie pancreatoduodenală (operaţia Whipple) şi 13 -15 luni după derivaţii biliodigestive interne.
Procedurile noastre de diagnostic şi tratament au permis obţinerea de rezultate
bune şi o rată scăzută a letalităţii şi mortalităţii, cu dispariţia icterului la 52 (81,3%) pacienţi.
Cuprins
CAPITOLUL I Revista literaturii
- I.1. Evoluţia istorică a chirurgiei tumorilor ampulare şi a papilei duodenale mari
- I.2. Noţiune contemporană. Clasificarea
- I.3. Diagnosticul contemporan al tumorilor ampulare şi ale papilei duodenale mari
- I.4. Decompresia preoperatorie a arborelui biliar la bolnavii cu icter obstructiv tumoral
- I.5. Aspecte comparative ale tratamentului chirurgical în tumorile ampulareşi ale papilei duodenale mari
CAPITOLUL II Caracteristica materialului clinic şi a metodelor de investigaţie
- II.1. Frecvenţa tumorilor ampulare şi a papilei duodenale mari
- II.2. Metodica şi aparatajul medical utilizat pentru diagnostic
CAPITOLUL III Manifestări clinice şi diagnosticul tumorilor ampulare şi a papilei duodenale mari
- III.1. Manifestările clinice şi diagnosticul clinic
- III.2. Valoarea investigaţiilor paraclinice în stabilirea diagnosticului
CAPITOLUL IV Tratamentul chirurgical al tumorilor ampulare şi ale papilei duodenale mari
- IV.1. Pregătirea preoperatorie prin decompresia endoscopică şi transparietotranshepatică echoghidată a arborelui biliar
- IV.2. Particularităţile tratamentului chirurgical în tumorile ampulare şi ale papilei duodenale mari
- IV.3. Procedeele chirurgicale aplicate în tratamentul chirurgical la bolnavii cu tumori ampulare şi ale papilei duodenale mari
- IV.3.1. Operaţiile radicale
- IV.3.2. Operaţiile paliative
- IV.3.3. Tratamentul paliativ nonchirurgical în tumorile avansate de PDM
- IV.3.4. Laparoscopia diagnostică
- IV.4. Importanţa anatomopatologică
CAPITOLUL V Rezultatele tratamentului chirurgical
- V.1. Rezultatele tratamentului chirurgical în perioada postoperatorie precoce
- V.2. Evaluarea critică comparativă a procedeelor de tratament aplicate
- V.3. Evaluarea calităţii vieţii şi a gradului de adaptare la bolnavii operaţi