|
StatutTeza a fost susţinută pe 6 iulie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006 Autoreferat– 0.36 Mb / în românăTezaCZU 616.71-007.234:618.173+616.71-007.234
1.05 Mb /
în română |
Studiul s-a bazat pe elucidarea rezultatelor cercetării efectuate în baza unui lot de 113 paciente cu osteoporoză de menopauză. Printre factorii de risc depistaţi mai frecvent s-au impus: menopauză precoce (22,4%), dereglările mensisului (43,6%), menarhe taqrdiv – 42,4% şi alăptare prelungită (42,4%). Deficienţa de calciu alimentar a fost prezentă în 67,3%, iar masa redusă a corpului – în 39,8%.
Capacitatea de clasificare a unui set de factori de risc în conjuncţie cu semen clinice pentru aprecierea osteoporozei (scor T mai mic de -2,5 SD) a constituit 87,5%, iar pentru aprecierea osteopeniei (scor T între -1SD şi -2,5 SD) aceasta a constituit 74,2%. În acest mod se prezintă utili pentru selectarea pacientelor, care necesită aprecierea DMO, următorii parametri: sindromul algic apreciat la nivel de sector toracic al coloanei vertebrale; durerile osoase în extremităţi; spasmul muscular paravertebral; istoric de fracturi personale ale radiusului şi anamneza heredo-colaterală agravată (fractură maternă de col femural). Utilizarea succesiunii acestor factori de risc în conjuncţie cu semnele clinice au arătat o capacitate de clasificare de 92,3% pentru aprecierea modificărilor radiologie avansate (gr. II şi III), iar pentru aprecierea gradului I de modificări radiologice capacitatea de clasificare a constituit 85,43%.
Pentru aprecierea eficacităţii clinice a alendronatului sodic pacientele din lotul de studiu au fost divizate randomizat în două grupuri: Grupul 1 − a fost administrat alendronat sodic - 10 mg zilnic şi calciu carbonat 1000 mg cu vitamina D3 400 UI/zi şi Grupul 2 − paciente, care au primit carbonat de calciu 1000 mg + vit. D3 400 UI/zi.
În dinamică a fost observată o micşorarea nivelului activităţii marcherilor resorbţiei osoase (fosfatazei acide tartrat rezistente) în grupul 1, comparativ cu grupul 2 unde acest nivel a fost majorat.
Densitatea mineral osoasă (DMO) s-a majorat în grupul 1 de la -3,33±0,24 SD (scor T) la -3,1±0,25SD; în grupul 2 DMO a rămas practice neschimbată -3,34±0,17 SD – pînă la tratament şi -3,4±0,18 SD – după tratament.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: