|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 decembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 martie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.34-002-053.2/616-85
|
Lucrarea reprezintă rezultatele cercetării a 180 copii cu vârste între 10 şi 14 ani, departajaţi în lotul copiilor cu IBS, celor cu gastroduodenită cronică acutizată şi celor afirmativ sănătoşi. A fost stabilit că cei mai importanţi factori predispozanţi sau cu valoare de trigerr sunt cei proveniţi din ecosistemul socio-familial al copilului, circumstanţele instructiv-educative, stresul ambiental, administrarea antibioticelor în primul an de viaţă, diversificarea incorectă a alimentaţiei. Evaluarea şi anularea acestora sporesc eficienţa curelor prescrise şi creează premise pentru prelungirea remisiunilor.
Pentru vârsta de copil, în special la cea de pubertate şi adolescenţă s-au elaborat o variantă de măsurare a pragului de sensibilitate viscero-intestinală cu utilizarea testul dilatării cu balon şi s-a apreciat că pe fondul sindromului de intestin iritabil copiii prezintă o hipersensibilitatea viscero-intestinală, care nu se relaţionează cu predominarea unor sau altor manifestări clinice, dar care este întreţinută de tulburările de coordonare din sistemul nociceptiv de tipul hiperalgeziei şi alodiniei. În intenţia de stabili interrelaţiile dintre sensibilitatea viscero-intestinală, pragul dureros musculo-scheletal şi excitabilitatea neuro-musculară, autorii susţin că la copiii cu IBS pragul percepţiei şi durerii viscero-intestinale este redus, însoţit de fenomene de hiperalgezie şi alodinie, care evoluează pe fondalul unei hipersensibilităţi algice generale.
Durerile abdominale cu dereglarea tranzitului intestinal la copiii cu IBS evoluează pe un fondalul nevrotic, cu particularităţi de personalitate depresive, anxioase şi ipohondrice, persistenţa de lungă durată a cărora succedă la această categorie de copii accentuări psihopatologice ale personalităţii. Utilizând profilul vegetativ motor s-a stabilit că dereglările gastrointestinale caracteristice acestui sindrom nu sunt izolate, dar fac parte dintr-un cortegiu complex al tulburărilor psihovegetative dominate de manifestări cerebrale generale, de cele cu caracter emoţional, algic, de termoreglare, hiperventilare, care fiind evaluate sporesc diferenţierea diagnostică şi direcţionează selectarea tratamentului.
Protocoalele de tratament ale copiilor cu sindromul intestinului iritabil trebuie să conţină implicit remedii psihotrope selectate după particularităţile statutului psihovegetativ.