|
StatutTeza a fost susţinută pe 15 martie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 19 aprilie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 821.112.2
|
Studiul de faţă este axat pe investigarea valorificării miturilor antice la sfîrşitul secolului al XX-lea, o temă de mare actualitate pentru cercetarea literară, în baza receptării mitului Medeei în literatura germană. Am urmărit, în particular, identificarea mitului Medeei şi evoluţia receptării sale de-a lungul secolelor, a unui mit care posedă în continuare un înalt grad de atractivitate şi, respectiv, şi de actualitate, fiind revalorizat şi reinterpretat frecvent în literatura de limbă germană. Lucrarea de faţă este concepută ca o viziune comparatistă asupra receptării mitului Medeei în literatura germană, care, dintre toate literaturile europene, s-a dovedit a fi cea mai deschisă în raport cu mitologia greacă.
S-a urmărit, în primul rînd, identificarea acestui personaj, respectiv a acestui mit, în labirintul de texte antice care îl abordează, acordînd o atenţie deosebită versiunilor preeuripideice ale mitului Medeei, relevante pentru înţelegerea unor abordări contemporane ale acestui mit. Prin prisma versiunilor vechi ale mitului am oferit o nouă perspectivă asupra mitului Medeei în celebra versiune euripideică. În al doilea rînd, prin cercetarea receptării acestui mit complex în literatura germană contemporană am acoperit un gol existent în spaţiul de investigaţie de limbă română care nu oferă decît informaţii lapidare despre evoluţia acestui mit, despre creaţia Christei Wolf, şi aproape nimic despre scriitoarele germane Dea Loher şi Gerlind Reinshagen. Deosebit de importantă a fost prezentarea celor mai recente clasificări ale modelelor de receptare ale miturilor în literatura contemporană şi elaborarea unei clasificare proprii, parţial inspirată de tezele lui M. Fuhrmann. Capitolele II şi III ale lucrării analizează exemple concrete recente (1996-1999) de receptare a mitului Medeei în literatura germană contemporană pentru fiecare model în parte.
În ultimele decenii ale sec. al XX-lea s-a înregistrat o tendinţă puternică de reabilitare a Medeei, devenită şi figură-stindard a mişcării feministe. Valul de reabilitare a Medeei în literatura germană, şi, în general, în literatura europeană, culminează cu romanul Christei Wolf „Medeea. Glasuri”, care a reuşit să „corecteze” modelul euripideic, propunînd versiunea „autentică” a acestui mit, distorsionat şi instrumentalizat de patriarhat. Prin reabilitarea acestui personaj al mitologiei greceşti, Christa Wolf pune accentul pe probleme actuale ale Germaniei unificate, dar şi ale civilizaţiei europene, în general, reactualizînd şi descoperind totodată coordonate noi în abordarea mitului Medeei, cum ar fi problema intoleranţei, xenofobiei şi cea a creării „ţapilor ispăşitori”.