Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Epidemiologia osteitei posttraumatice şi unele măsuri de combatere


Autor: Snejana Stoleicov
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.30 - Epidemiologie
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Viorel Prisăcari
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Filip Gornea
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 25 aprilie 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.27 Mb / în română

Teza

CZU 616.71-002-001-036.22

Adobe PDF document 1.56 Mb / în română
119 pagini


Cuvinte Cheie

Osteita posttraumatică, factori de risc, agenţi cauzali, antibioticorezistenţa, măsuri de prevenire şi tratament

Adnotare

Lucrarea prezintă un studiu în epidemiologia, etiologia, prevenirea şi tratamentul osteitei posttraumatice. În studiu au fost incluşi 591 de pacienţi cu osteita posttraumatică. Structura etiologică a osteitei posttraumatice şi antibioticorezistenţa tulpinelor decelate s-a studiat în baza investigaţiilor bacteriologice standardizate la 138 de pacienţi.

Particularităţile epidemiologice în osteita posttraumatică se caracterizează prin: afectarea persoanelor apte de muncă cu vîrsta între 21 – 55 ani (78,20%), predominarea infecţiei în traumele membrelor inferioare (83,55%), precum şi în traumele închise (74,15%), predominarea bărbaţilor în morbiditatea generală (80,50%), cronizarea infecţiei (69,5%).

În lucrare sunt reflectaţi factorii de risc care favorizează dezvoltarea osteitei posttraumatice, în funcţie de tipul traumei, prezenţa maladiilor concomitente, perioada adresării pacienţilor după asistenţă medicală şi termnului de efectuarea a prelucrării chirurgicale primare.

S-a constatat, că în 43,18% din cazuri, contaminarea sectorului afectat a avut loc în timpul traumei, în 20,55% - în timpul intervenţiei chirurgicale cu aplicarea metaloconstrucţiilor, în 15,03% - în perioada spitalizării, în 20,89 % - în condiţii habituale şi în 0,38% - în condiţii de ambulator. În cazul fracturilor deschise, contaminarea sectorului traumat a avut loc predominant în condiţii habituale (85,86%), iar în fracturile închise – predominant în condiţii spitaliceşti (59,58%). Se remarcă acţiunea aplicării diverselor metaloconstrucţii la dezvoltarea procesului septico-purulent, în deosebi în fracturile închise. Mai frecvent osteita posttraumatică apare în rezultatul utilizării aparatului Ilizarov (25,86%) şi în osteosinteza cu broşe (22,22%), în osteosinteza centromedulară – 19,19%, în osteosinteza cu placă metalică – 17,78% şi în osteosinteza cu şurub – 14,95% din numărul pacienţilor.

S-a stabilit structura etiologică a osteitei posttraumatice: în 62,6% din cazuri predomină flora grampozitivă, inclusiv în 75,0% cazuri – la pacienţii cu fracturi închise. Flora gramnegativă predomină în fracturile deschise – 46,7%. Din microorganismele decelate predomină S.aureus – 36,64%, S.epidermidis – 20,61%, P.aeruginosa – 10,69%, E.coli – 8,40%, P.mirabilis – 7,63%.

S-a studiat rezistenţa antibacteriană a tulpinelor de germeni decelaţi la 34 de antibiotice. S-a constatat, că o rezistenţă mai pronunţată manifestă microorganismele gramnegative, inclusiv P.vulgaris (90,3%), P.aeruginosa (77,5%). Polirezistente la antibiotice s-au dovedit a fi 76,9% de tulpinile de microorganisme decelate.

S-a propus un preparat antibacterian nou „Izohidrafural” sol. 0,05% pentru tratamentul şi privenirea osteitei posttraumatice, care este de 2 – 4 ori mai activ şi de 9 ori mai puţin toxic în comparaţie cu analogul structural – furacilina.

Cuprins



CAPITOLUL I. Revista literaturii
  • 1.1. Generalităţi
  • 1.2. Aspecte epidemiologice a osteitei posttraumatice
  • 1.3. Factorii de risc în osteita posttraumatică
  • 1.4. Structura şi particularităţile etiologice ale osteitei posttraumatice
  • 1.5. Aspecte social - economice în osteita posttraumatică
  • 1.6. Măsuri de optimizare a prevenirii, diagnosticului şi tratamentului osteitei posttraumatice

CAPITOLUL II. Materiale şi metode de cercetare

CAPITOLUL III. Rezultatele cercetărilor proprii
  • 3.1. Epidemiologia osteitei posttraumatice
    • 3.1.1. Durata bolii, invaliditatea pacienţilor şi cheltuielile pentru tratament în osteita posttraumatică
    • 3.1.2. Particularităţile epidemiologice a osteitei posttraumatice
    • 3.1.3. Factorii de risc în osteiă posttraumatică
  • 3.2. Etiologia osteitei posttraumatice
    • 3.2.1. Structura etiologică
    • 3.2.2. Structura etiologică în funcţie de metaloconstrucţiile aplicate
    • 3.2.3. Particularităţi etiologice în osteita posttraumatică
  • 3.3. Măsuri de prevenire şi tratament
    • 3.3.1. Măsuri de prevenire
    • 3.3.2. Elaborarea preparatelor noi în prevenirea şi tratamentul osteitei posttraumatice
    • 3.3.2.1.Particularităţile antibacteriene ale substanţei Izonicotinoilhidrazona aldehidei 5-nitro-2-furanice (IHF) şi ale formei medicamentoase de Izohidrafurol, soluţie de 0,05%
    • 3.3.2.2.Activitatea antibacteriană a formei medicamentoase de Izohidrafural - soluţie de 0,05%, în funcţie de timpul contactării culturii microbiene cu preparatul (investigaţii „in vitro")
    • 3.3.2.3. Acţiunea terapeutică a formei medicamentoase de Izohidrafural – soluţie de 0,05%, pe modelul proceselor inflamator-purulente experimentale „in vivo”
    • 3.3.2.4. Acţiunea terapeutică a preparatului Izohidrafural – soluţie 0,05% în tratamentul osteitei posttraumatice

CAPITOLUL IV. Sinteza rezultatelor obţinute