|
StatutTeza a fost susţinută pe 25 aprilie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.381-002-02:616-089.168-06-031.13-089
|
Scopul acestui studiu a fost ameliorarea rezultatelor tratamentului chirurgical prin elaborarea unei tactici diferenţiate şi a tehnicilor operatorii optime asupra focarului de peritonită postoperatorie în funcţie de localizarea lui în cavitatea peritoneală.
Lucrarea este bazată pe analiza rezultatelor tratamentului chirurgical prin metode de asanare prelungită „în etape” a unui lot de 306 de pacienţi cu peritonită postoperatorie, spitalizaţi în Clinica Nr1, Catedra Chirurgie Nr2 a USMF în perioada anilor 1991-2006. Peritonita postoperatorie, după intervenţii chirurgicale programate a survenit în 94 (30,72%), de urgenţă în 149 (48,69%) şi pentru leziuni traumatice ale organelor cavităţii peritoneale în 63 (20,59%) de cazuri.
În dependenţă de posibilitatea de eradicare a sursei de peritonită, bolnavii au fost divizaţi în 3 loturi: cu focarul localizat în etajul supramezocolic - 137 (44,77%), mediu abdominal - 132 (43,14%) şi pelvin - 37 (12,09%) de cazuri.
S-a constat, că în etajul supramezocolic,unde eradicarea sursei de peritonită practic e imposibil de realizat, optime sunt tehnicile chirurgicale de delimitare şi de excludere.
În etajul mediu abdominal, in cazul fistulelor înalte, de elecţie sunt procedeele de eradicare, prin: a) rezecţie cu anastomoză primară şi decompresie nazointestinală; şi b) rezecţie cu anastomoză primară sau sutură a fistulei cu aplicarea la distanţă a ileostomei terminale, iar în cazul fistulelor intestinale neformate joase, procedeele de eradicare prin rezecţie cu ileo- sau colostomie.
În etajul pelvin, optime sunt tehnicile chirurgicale de excludere, prin instalarea unei stome supriacente şi de delimitare, prin suplimentarea drenajului activ cu lavaj local, în scopul constituirii unei fistule dirijate.
În lucrare sunt specificate şi definitivate indicaţiile către metodele de tratament prelungit „în etape”, sunt stabilite criteriile de încheiere a tratamentului prin aceste metode şi de închidere a cavităţii peritoneale.
Atitudinea curativă individuală cu aplicarea unei tactici diferenţiate şi a tehnicilor operatorii optime în combinaţie cu tratamentul prelungit “în etape” ne-a permis ameliorarea rezultatelor curative şi reducerea letalităţii până la 23,36% în cazul peritonitelor cu focarul localizat supramezocolic, la 19,70% medio-abdominal şi la 18,91% pentru cel pelvin.