Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2007 / iunie /

Artrita Reumatoidă: corelaţii psihosomatice


Autor: Larisa Rotaru
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.06 - Cardiologie şi reumatologie
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Liliana Groppa
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Mircea Revenco
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 6 iunie 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.32 Mb / în română

Teza

CZU 616.72-002.77:616.89

Adobe PDF document 1.06 Mb / în română
138 pagini


Cuvinte Cheie

artrită reumatoidă, dereglări psihosomatice, Scala Hamilton, sindromul depresiv, antidepresivul Mianserin hidroclorid, tipurile atitudinii faţă de către boală

Adnotare

Au fost cercetate complex 120 de bolnave cu diagnostic confirmat de Artrită Reumatoidă la diferite etape de evoluţie a maladiei. Pe lângă examenele clinice şi de laborator standard, acestora li s-au efectuat şi testări specifice: estimări după scorul Hamilton, determinarea tipului de atitudine faţă de maladie după un test special de diagnostic psihologic. Datele înregistrate au demonstrat că din cele 120 femei bolnave de Artrită Reumatoidă 100 (83,3%) au prezentat semne clare de sindrom depresiv.

Studiul a constatat că printre cauzele care suscită iniţierea sindromului articular mai frecvent s-a atestat impactul stresului acut sau cronic (χ2=4,52, р<0,05), iar printre factorii ce favorizează recrudescenţa maladiei se atestă la fel de frecvent stresul psihoafectiv (χ2=9,76, р<0,01). La bolnavele din studiu s-au determinat dereglări de statut psihic atât în faza de debut, cât şi în cea de manifestare desfăşurată a bolii, dar şi corelaţii variabile între dereglările somatice şi cele de ordin psihic. Bolnavele cu statut depresiv (100) au fost repartizate randomizat în 2 loturi curative. Toate acestea administrau terapia de bază cu Metotrexat şi Diclofenac. În primul lot (50 paciente) terapia de suport s-a completat cu un antidepresiv - Mianserin hidroclorid, care se indica în doza de 30 mg/24 ore (seara) pe parcursul 3 luni. În lotul doi au intrat de asemeni 50 de bolnave cu AR, care au administrat doar ingredienţa terapiei de bază (lotul control). Volumul de investigaţii a fost similar în ambele loturi: toate pacientele au fost examinate de 4 ori - examenul primar, examinări reluate după o lună, 3 luni şi la 6 luni de la iniţierea studiului observaţional.

Analiza comparată a loturilor de observare subcurativă după o serie de parametri ca: numărul de articulaţii inflamate, durata redorii matinale, după indicii funcţionali, de calitate a vieţii şi de eficienţă curativă - Lee, HAQ, DAS, SAV, după probe de laborator ca VSH, proteina C-reactivă şi după câteva teste de investigare psihologică specială a evidenţiat prezenţa fenomenului depresiv şi dependenţa de expresie a acestuia în funcţie de dinamicul evolutiv al maladiei de fond. Astfel s-au constatat relaţii de corelaţie clară între statutul psihic al bolnavelor şi activitatea procesului articular, precum şi între caracterele evolutive ale maladiei şi tipurile de atitudine a pacientelor faţă de propria boală. Am apreciat de asemenea faptul că maladia de fond (Artrita Reumatoidă) evoluează mai favorabil şi se ameliorează evident statutul psihic al bolnavilor pe fundalul tratamentelor complexe ce s-au suplimentat cu un preparat antidepresiv - Mianserin hidroclorid. Cele mai relevante efecte curative s-au apreciat anume la bolnavele din primul lot, care au fost medicate prin formula complexă ce a inclus şi Mianserin hidroclorid.

Cuprins


CAPITOLUL I. Revista literaturii
  • 1.1 Aspecte etiopatogenice şi rolul stresului psihic în artrită reumatoidă.
  • 1.2 Aspecte psihosomatice în dezvoltarea artritei reumatoide.
  • 1.3 Rolul depresiilor în evoluţia artritei reumatoide.
  • 1.4.Utilizarea antidepresivelor în tratamentul tulburărilor psihosomatice.

CAPITOLUL II. Materialul şi metodele de cercetare
  • 2.1.Caracteristicele clinico-statutare ale bolnavilor din lotul principal de studiu
  • 2.2 Progame şi metode de cercetate
  • 2.2.1 Metode paraclinice şi teste psihologice
  • 2.2.2 Procesarea statistică a materialului realizat

CAPITOLUL III. Particularităţile clinico-paraclinice şi psihosomatice ale bolnavilor cu artrită reumatoidă
  • 3.1 Manifestările clinice şi indicii cercetărilor paraclinice în artrita reumatoidă
  • 3.2 Analiza statutului psihologic al bolnavelor suferind de artrită reumatoidă
  • 3.3.CErcetarea intensităţii de corelare a tulburărilor psihosomatice cu indicatorii clinico-paraclinici în artrita reumatoidă

CAPITOLUL IV. Eficacitatea tratamentului complex cu mianserin hidroclorid la bolnavele cu artrită reumatoidă
  • 4.1 Eficacitatea tratamentului suplimentat cu mianserin hidroclorid în raport cu semnalmenteler clinico-paraclinice de artrită reumatoidă
  • 4.2 Indicii statutului psihosomatic sub acţiunea tratamentului cu mianserin hidroclorid în artrită reumatoidă

CAPITOLUL V. Sinteza rezultatelor obţinute