|
StatutTeza a fost susţinută pe 15 iunie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 101.1:001+165.53
|
În lucrare este studiată criza morală prin care trece societatea contemporană drept rezultat al progresului tehnico-ştiinţific. Studiul a fost conceput dintr-o nouă perspectivă, în baza unei noi concepţii - a bioeticii. Sunt supuse analizei problemele de ordin etico-filosofic care vizează caracterul societăţii de consum, în condiţiile în care ştiinţa şi tehnica nu mai pot da răspunsuri adecvate la multe întrebări de ordin etic apărute în urma descoperirilor făcute. Se propune ca bioetica să devină o cale de evitare a crizei antropoecologice contemporane, scopul urmărit fiind supravieţuirea viului pe Pămînt.
În Introducere este argumentată actualitatea temei, specificat gradul de cercetare a problemei, sunt definite scopul şi obiectivele, s-au indicat suportul metodologic, noutatea investigaţiei, precum şi valoarea teoretică şi aplicativă a ei.
În primul capitol se demonstrează faptul că concepţiile extremiste scientiste şi antiscientiste duc la o adîncire şi mai acută a crizei morale, se atenţionează asupra prejudiciilor posibile în cazul aplicării incorecte a rezultatelor ştiinţifice. Este cercetată problema ajustării valorilor ce ţin de ştiinţă cu celelalte valori umane, prin revizuirea procesului de axiologizare a practicii cognitive, elaborarea unui sistem unic de orientări valorice, bazate pe o balanţă a intereselor omenirii.
În capitolul al doilea se subliniază că eticele din secolelor anterioare nu mai fac faţă cerinţelor contemporaneităţii. Rezultatele progresului tehnico-ştiinţific trezesc nedumeriri de ordin moral. Se menţionează că abordarea bioetică devine cea mai indicată în rezolvarea crizei morale. Bioetica se prezintă ca o nouă ştiinţă cu toate componentele şi structurile necesare pentru această nominaţie.
Un loc aparte ocupă studiul progresului ştiinţelor biomedicale, care modifică esenţial lumea antropologică, ducînd la îmbunătăţirea acesteia, totodată, generînd pericolul autodistrugerii. Problemele de ordin moral şi filosofic din acest domeniu demonstrează criza morală caracteristică savanţilor şi societăţii contemporane, despre ce se specifică în cel de al treilea capitol. Este desfăşurată concepţia bioetică care promovează respectul faţă de om ca unicat de la concepere pînă la moarte.
În finalul lucrării se face o sinteză a materialului expus, menţionîndu-se că rezultatele ştiinţei pot avea urmări catastrofale pentru societate iar pasivitatea organelor statale faţă de expansiunea tehnologiilor periculoase au condiţionat dezvoltarea bioeticii. În Concluzii se accentuează că numai respectînd diversitatea şi autonomia biologică, avînd o atitudine corectă faţă de viaţă, în orice manifestare a ei, va fi posibilă echilibrarea dezvoltării cantitative a ştiinţei şi tehnicii cu calitatea existenţei umane, omenirii oferindu-i-se o şansă de supravieţuire.