|
StatutTeza a fost susţinută pe 21 iunie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 811.135.1’373.21 (478) (043.2)
|
Lucrarea este consacrată studierii fondului onimic românesc din regiunea transnistreană şi prezintă o problemă actuală a lingvisticii contemporane. Nomenclatura topică a acestei regiuni reprezintă o sursă importantă de informare asupra trecutului şi de cunoaştere a limbii şi culturii poporului român, pentru că toponimia Transnistriei, în ansamblul ei, prin conţinut şi formă, este românească. Ea reflectă principalele momente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor: obiceiurile, datinile, ocupaţiile, credinţa. Aceste cuvinte (numele topice), adesea cu vechime de secole şi milenii, păstrează amintirea unor evenimente, fapte şi întîmplări demult petrecute, evocă stări şi procese specifice limbii române în diferite perioade şi etape de dezvoltare.
Lucrarea propusă spre realizare elucidează probleme şi aspecte ce ţin de moştenirea lexicului onimic tradiţional, de gradul şi ponderea creativităţii limbii române în plan toponomastic. Ţinînd cont de modul în care au luat naştere toponimele româneşti din Transnistria, de factorii de ordin social şi natural, care au stat la baza creării lor, sunt examinate denumirile în discuţie, clasificîndu-le în următoarele categorii: topografice şi social-istorice. În cadrul fiecărei categorii toponimele se analizează din punct de vedere etimologic şi derivaţional, lexical şi semantic, făcîndu-se referiri în acelaşi timp la vechimea şi la repartiţia lor teritorială. Topografice sunt numele topice care reproduc prin semnificaţia lor condiţiile fizico-geografice şi naturale ce au favorizat apariţia lor sau care redau particularităţile şi însuşirile obiectelor topice desemnate. Ele au la bază termeni sau apelative topice din lexicul comun sau din graiuri. După natura şi caracteristicile lor onimice ele pot fi clasificate în oronimice, hidronimice, floronimice şi zoonimice. Numele topice cu caracter social-istoric reprezintă atît o importanţă şi valoare lingvistică, cît şi general culturală. Factorii de ordin social-istoric care au determinat apariţia toponimelor sunt de ordin diferit, de aici diversitatea categoriilor de nume topice: antroponimice, etnonimice, sociale, profesionale, oiconimice, fortonimice, migratorice etc. Antroponimice sunt denumirile provenite de la numele unor persoane care au avut legătură cu apariţia şi nominaţia localităţilor. În toponimia transnistreană, ca şi în nomenclatura topică din alte regiuni istorice româneşti, antroponimicele constituie una dintre cele mai numeroase categorii onimice; etnonimice sunt denumirile provenite de la numele unor popoare şi grupuri etnice; sociale – numele topice care reflectă diferite momente din viaţa materială şi spirituală a societăţii; profesionale – consemnează vechi aşezări, locuitorii cărora se îndeletniceau cu anumite meserii, meşteşuguri sau ocupaţii; oiconimice – numele topice ce denotă tipul aşezărilor şi locuinţelor omeneşti; fortonimice – denumirile fostelor aşezări întărite şi fortificaţii defensive; migratorice – denumirile de localităţi care au luat naştere în urma deplasării populaţiei româneşti în decursul vremii, dintr-o regiune în alta, în cadrul teritoriului transnistrean etc.
Modelele de formare a unităţilor onimice au fost aceleaşi în întreg spaţiul de funcţionare a limbii române. Condiţiile fizico-geografice şi naturale similare sau identice au generat apariţia unor modele structurale similare sau identice. Astfel, numele topice româneşti de pe teritoriul Transnistriei pot fi clasificate în următoarele grupări: după structură simple şi compuse; după categoria lexico-gramaticală substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, substantiv + numeral.
Cercetările sunt efectuate pe baza materialelor toponimice şi din surse documentare.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: