Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Aspecte fizico-chimice de interacţiune a sticlelor anorganice cu gaze chimic active şi cîmpuri electromagnetice


Autor: Şaragov Vasilii
Gradul:doctor habilitat în chimie
Specialitatea: 02.00.04 - Chimie fizică
Anul:2008
Consultant ştiinţific: Gheorghe Duca
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 1 februarie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 28 februarie 2008

Autoreferat

Adobe PDF document0.45 Mb / în rusă
Adobe PDF document0.41 Mb / în română

Teza

CZU 666.1.053.65: 620.193

Adobe PDF document 8.83 Mb / în rusă
272 pagini


Cuvinte Cheie

sticlă, produs din sticlă, strat superficial, structură, stabilitate chimică, rezistenţă mecanică, microduritate, termostabilitatate, reagent gazos, dezalcalinizare, cîmp magnetic, cîmp electric, plasma descărcării electrice, secţionare сu HF, stratificaţie

Adnotare

Au fost studiate interacţiunile chimice ale sticlelor industriale şi de model cu gaze, ce conţin fluorură şi clorură, cu fluorură şi clorură de hidrogen, oxizi de sulf, azot şi carbon şi amestecuri de gaze. Factorii principali, care determină caracterul interacţiunii sticlei cu gaze sunt temperatura, compoziţiile chimice a sticlei şi a reagentului gazos. Mecanismele de interacţiune a sticlelor industriale cu gaze acide şi amestecurile lor, în genere, sunt identice şi corespund dezalcalinizării stratului superficial la adîncimea pînă la 1,0 m cu gradul de dezalcalinizare pînă la 80 %. În condiţii de producere tratamentul produselor industriale din sticlă cu diferite destinaţii cu reagenţi ce conţin fluorură şi clorură măreşte stabilitatea chimică cu 1-2 ordine, în acest timp rezistenţa mecanică a sticlei creşte cu 20-30 %. Au fost determinate regimurile optime ale tratamentului termochimic cu reagenţi gazoşi şi elaborată tehnologia realizării acestuia.

Rezultatele cercetărilor privind interacţiunea cîmpurilor magnetice constante, alternative şi în impuls cu sticlele industriale reprezintă un „know-how” al acestei lucrări. Schimbările structurale în sticlă depind de temperatură şi durata tratamentului magnetic, caracteristicele cîmpului magnetic şi de orientarea liniilor de forţă a cîmpului magnetic în raport cu planul probelor. Au fost determinate regimurile optime şi elaborată tehnologia tratamentului termomagnetic al produselor industriale din sticlă. A fost stabilit că, tratamentul termomagnetic măreşte rezistenţa mecanică a produselor din sticlă cu 20-40 %, în acelaş timp creşte microduritatea lor – cu 10-20 % şi termostabilitatea – cu 5-10 %.

Pentru prima dată a fost cercetată natura influenţei plasmei descărcărilor în barieră şi coroană (alternativă, pozitivă şi negativă) asupra sticlelor industriale.

Pentru prima dată din poziţia analizei de sistem au fost stabilite grupele, subgrupele şi factorii separaţi, ce influenţează proprietăţile de exploatare a sticlei (rezistenţei mecanice, stabilităţii chimice, termostabilităţii, durităţii, etc.). Prin intermediul analizei de sistem, exact şi facil au fost depistate sursele erorii sistematice ale experimentului. Pentru prima dată a fost elaborată clasificarea proprietăţilor substanţelor şi a materialelor în baza analizei de sistem.