|
StatutTeza a fost susţinută pe 12 martie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 19 iunie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.345-007.272-006-07-089
|
Actualitatea problemei ocluziei tumorale colonice rezidă nu numai în progresarea vădită a numărului de bolnavi, ci şi în rezultatele nesatisfăcătoare ale tratamentului chirurgical, letalitatea postoperatorie la bolnavi de CCR complicat cu ocluzia intestinală constituind, după datele literaturii, circa 22-73%.
Lucrarea disertaţională a fost realizată în baza Clinicii Chirurgie nr.2 a USMF “N.Testemiţanu”. În perioada anilor 1993-2006 în clinică au fost spitalizaţi şi trataţi 524 pacienţi cu ocluzie tumorală a colonului, dintre care a fost selectat lotul de cercetare de 182 bolnavi, căror li s-a aplicat algoritmul diagnostic şi chirurgical elaborat cu ţelul ameliorării calităţii vieţii bolnavilor.
În rezultatul studiului a fost propus un algoritm contemporan de diagnostic care include datele clinice, de laborator, explorările imagistice (radiografia de panoramă şi ecografia abdomenului ca metode screening, irigografia, sigmoidoscopia sau colonoscopia, TC şi RMN abdominal).
Am stabilit termenii optimali ai efectuării intervenţiilor chirurgicale: în primul stadiu al dereglării permiabilităţii colonului - timp de 6-8 zile din momentul spitalizării, în al II-lea stadiu -12-24 ore, în al III-lea stadiu –peste 6-12 ore după internare şi în al IV-lea stadiu – bolnavii trebuie operaţi imediat în timp de 2 ore.
Tratamentul chirurgical în majoritatea cazurilor a fost radical - 170(93,4%), doar la 12(6,6%) cazuri s-au realizat operaţii paleative.
Cercetarea morfopatologică a tumorii rezecate a arătat că în toate cazurile au loc schimbări morfologice în peretele intestinal obstruat neoplasic, care includ: în ocluzia subcompensată edem şi infiltraţie leucocitară moderată în straturile subseros şi muscular, iar în cea decompensată aceste schimbări se remarcă în toate straturile peretelui intestinal, cu depuneri fibrinoase-purulente şi cu formarea trombilor multipli în vasele sangvine.
Rata complicaţiilor precoce a constituit 42 (23,0%) cazuri din totalul bolnavilor. Pentru ameliorarea rezultatelor tratamentului chirurgical se va ţine cont de factorii de risc determinaţi preoperator. Letalitate postoperatorie în lotul cercetat am înregistrat doar în 6,0% cazuri. Am obţinut şi o supravieţuire la 5 ani de 59,7% în lotul pacienţilor operaţi radical, dintre care 72,8% pacienţi s-au reintegrat socio-familial, iar 54,2% bolnavi şi profesional