|
StatutTeza a fost susţinută pe 14 martie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 17 aprilie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 811.133.1’366.584:81’37
|
Obiectul cercetării tezei de doctorat îl constituie problema particularităţilor de funcţionare a formelor temporale ale viitorului în limba franceză contemporană, a modalităţilor de manifestare lingvistică a acestei categorii funcţional-semantice. În acest sens în lucrare sunt examinate mijloacele, pe care limba le pune la dispoziţia locutorului pentru a explicita conţinutul noţiunii de viitor.
Lucrarea abordează în mod complex formele temporale ale viitorului prin prisma a trei categorii enunţiative: temporalitatea, modalitatea şi aspectualitatea. Este evidenţiat rolul subiectului vorbitor în funcţionarea formelor viitorului, pe care teoria Enunţiativităţii îl pune în centrul discuţiilor despre limbă.
Studiul transcategorial aplicat în lucrare demonstrează că fiecare dintre cele trei categorii lingvistice (temporalitatea, modalitatea, aspectualitatea) exercită un impact asupra celorlalte.
Lucrarea evidenţiază eficacitatea întrebuinţării datate (viitorul programat) şi nedatate (viitorul neprogramat) ale formelor temporale ale viitorului.
Structurarea aspectuală a formelor viitorului, contrar celor susţinute în unele lucrări lingvistice, demonstrează că în limba franceză categoria aspectualităţii funcţionează atât prin opoziţia forme simple / forme compuse, precum şi prin prezenţa factorilor contextuali.
Un loc aparte în lucrare este destinat studiului valorilor modale ale viitorului. Prima parte a analizei este organizată în jurul atitudinii enunţiatorului în relaţie cu alocutorul său, adică în jurul modalităţilor de enunţare, apoi urmează studiul modului în care enunţiatorul apreciază conţinutul enunţului sau modalităţile de enunţ şi funcţionarea lor la viitor.