Formula specialităţii
Biotehnologia – utilizarea industrială a proceselor biologice şi agenţilor obţinuţi pe baza formelor efective de microorganisme, culturilor celulare, ţesuturilor vegetale şi animale cu proprietăţi pronosticate. Biotehnologia se caracterizează ca o ramură interdisciplinară a progresului tehnico-ştiinţific şi a apărut la intersecţia ştiinţelor biologice, chimice şi tehnice.
Direcţii de cercetare
Delimitările de specialităţile adiacente:
Soluţionarea obiectivelor trasate în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 03.00.23 – Biotehnologie necesită utilizarea metodelor specifice unor discipline adiacente: Biochimie, Microbiologie, Genetică, Biologie celulară, Toxicologie, Farmacologie, Alergologie şi imunologie (Imunobiotehnologie), precum şi celor complementare: Botanică, Virusologie, Fiziologia plantelor, Fiziologi omului şi animalelor, Ecologie, Micologie. Totuşi pentru biotehnologie nu sunt atât de importante metodele disciplinelor enunţate, cât eficienţa utilizării lor pentru caracteristica mai amplă a obiectelor de studiu în paralel cu utilizarea metodelor disciplinelor menţionate şi, de asemenea, necesitatea lor în verificarea şi concretizarea rezultatelor obţinute.
Problemele compoziţiei biochimice a biomasei microbiene, a bioproduselor rezultate din procese biotehnologice se referă la specialitatea 03.00.04 – Biochimie.
Problemele ce ţin de studiul particularităţilor culturale, morfologice, fiziologice a microorganismelor – agenţi ai producţiilor biotehnologice se referă la specialitatea 03.00.07 – Microbiologie.
Examinarea problemelor legate de ingineria genetică aplicată ţine de specialitatea 03.00.15 – Genetică
Problemele legate de ingineria celulară, cultivarea celulelor vegetale, ţesuturilor umane şi animale se referă la specialitatea 03.00.25 – Biologie celulară.
Metodele de analiză a inofensivităţii biopreparatelor se încadrează în specialitatea 14.00.20 – toxicologie.
Examinarea problemelor legate de producerea biopreparatelor farmacologice ţine de domeniul 14.00.25 – Farmacologie.
Metodele imunobiotehnologice de analiză se încadrează în specialitatea 14.00.36 – Alergologie şi imunologie (Imunobiotehnologie).
Tezele de doctorat elaborate la interferenţa specialităţii “Microbiologie” cu specialităţile adiacente enunţate mai sus, pot fi prezentate spre susţinere la două specialităţi cu condiţia includerii în componenţa consiliului specializat a specialiştilor respectivi.
Recenzentul: