Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


22.00.04 – Structură socială, instituţii şi procese sociale


Paşaportul specialităţii:

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific
Sociologie

Formula specialităţii
Structura socială, instituţiile şi procesele sociale reprezintă domeniul ştiinţei sociologice, care se ocupă de cercetarea teoriei generale a socialului, cuprinzând sistemul social, acţiunea socială, organizarea socială, comportamentul social; precum şi de studierea subsistemelor societăţii globale, incluzând sociologia familiei, politică, a vieţii spirituale, a delincvenţei, urban-rurală, culturii, educaţiei, a personalităţii, a relaţiilor interetnice.

Sferele de cercetare

VI. Delimitările de specialităţile adiacente

Soluţionarea obiectivelor stabilite în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 22.00.04 necesită intersectarea perspectivelor ştiinţifice de cercetare a socialului cu domeniile: economie, istorie, psihologie, etnologie, asistenţă socială, filosofie, jurnalism. Totuşi perspectiva sociologică reprezintă liantul care asigură sistematicitate în abordarea ştiinţifică.

• Sociologie şi istorie
Istoria şi sociologia studiază elementele concrete din societate, însă istoria se rezumă la unicate şi fapte de succesiune ale trecutului, iar sociologia cercetează faptul prezentului ce au reprezentativitate statistică ridicată. În cadrul sociologiei se urmăreşte inovarea, căutarea de soluţii noi în conformitate cu elementele dinamicii sociale, iar în cadrul istoriei se urmăreşte descoperirea şi constatarea. Faptul social poate deveni fapt istoric (datorită reprezentativităţii lui) sau fapt sociologic (datorită repetabilităţii lui).

• Sociologie şi economie

Activitatea economică reprezintă cea mai importantă preocupare pentru populaţie, respectiv are nevoie şi de abordarea sociologică. Fluctuaţiile vieţii economice se repercutează în fluctuaţii ale reacţiilor sociale şi, implicit, în modificări ale teoriei, metodelor şi legităţilor sociologice. Multiple metode şi tehnici utilizate de sociologie (observaţia, experimentul, testul sociometric, sondajul de opinie) sunt folosite de economişti. Cu toate acestea, pentru a garanta funcţionarea eficientă a organizaţiilor, în organigramă este inclus şi sociologul. Rolul acestuia constă în studierea relaţiilor din cadrul grupurilor de muncă, cercetarea prin sondaje a raporturilor cerere-ofertă, propunerea modalităţilor de intervenţie în scopul creşterii productivităţii muncii.

• Sociologie şi psihologie
Psihologia vizează cu predilecţie aspectele legate de microgrup sau de condiţiile şi acţiunile individului în cadrul grupului, iar sociologia îşi direcţionează cercetarea în special asupra microgrupurilor şi efectelor cauzate individului ca urmare a existenţei lui în cadrul grupului. Analiza corelată psiho-sociologică este adesea mai completă, deoarece sociologia evidenţiază tipurile de relaţii sociale care menţin coeziunea grupurilor, iar psihologia reliefează cogniţiile şi reprezentările sociale, care influenţează funcţionalitatea grupului.

• Sociologie şi etnologie Constatările etnologiei reprezintă generalizări restrânse, fiind valabile în plan local sau regional, teoria sociologică accede la generalizări mai extinse, fiind deschisă spre formularea legităţilor.

• Sociologie şi Drept
Specificul sociologiei juridice ca ştiinţă de graniţă constă în studierea relaţiilor şi manifestărilor juridice dintr-o unitate socială. Obiectul ei de studiu este cercetarea sociologică a manifestărilor juridice şi aprofundarea cercetării juridice a relaţiilor sociale, a dimensiunii juridice a socialului. Dreptul studiază juridicul în toată complexitatea sa ca fenomen social: geneza, evoluţia sa istorică, structura şi funcţiile sale specifice, legile proprii de dezvoltare. Sociologia, la rândul ei, se particularizează prin studierea societăţii ca totalitate, integralitate, ca ansamblu structurat, coerent, dinamic.

• Sociologie şi Asistenţă socială
Sociologia, pornind de la studiul organismului social, instituţiilor sociale, a faptelor sociale şi comportamentul actorilor sociali diagnostichează şi prognozează disfuncţiile care ar putea apărea. Asistenţa socială va identifica zonele prioritare pentru intervenţie, precum şi efectele globale realizate de intervenţiile strategice prin programe ample asupra unor categorii defavorizate.

• Sociologie şi jurnalism
Sociologia studiază realitatea socială prin prisma mass-media, aplicând diverse metode şi tehnici de cercetare (sondajul de opinie, interviul, analiza de conţinut). Problematica sociologiei se axează pe elucidarea interferenţelor dintre societate în ansamblu şi efectele mass-media asupra evoluţiei şi devenirii diferitor forme de convieţuire umană.

• Sociologie şi filosofie
Obiectul de studiu al filosofiei îl constituie omul, natura şi societatea. Studiind legităţile existenţei, filosofia este o ştiinţă speculativă, care preponderent utilizează metode intuitive. Sociologia însă este o ştiinţă aplicativă, care pune accentul în mod special pe metode de cercetare a realităţii sociale, identificând cauzele apariţiei unor fenomene, propune modalităţi de soluţionare a problemelor sociale.