|
StatutTeza a fost susţinută pe 25 iulie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat– 0.21 Mb / în română |
Procesul de etnogeneză a românilor s-a realizat în epoca obştii săteşti (271- secol.VIII) conform periodizării istoriei dreptului, I perioadă a istoriei dreptului român fiind cea geto-dacică (s.I a.Chr.-s.III p.Chr.), cu cele 2 etape: până la 106 şi apoi a dreptului în Dacia, provincie romană (106-271 p.Chr).
A doua perioadă ţine de la evacuarea Daciei de către romani (271) până la unirea Principatelor (1859), dar din această perioadă pentru teză este relevantă doar prima etapă, cea a monarhiei fărămiţării feudale, din ea evidenţiem epoca obştii săteşti (271-s.VIII), cea a apariţiei primelor formaţiuni statale (s.VIII-XI) şi epoca formării statelor feudale independente (secol.XI-XIV).
Epoca obştii săteşti a fost leagănul formării poporului român, ce avea în calitate formă socială de organizare comunitatea sătească, cu structura de bază – familia-pereche. Obştea sătească a asigurat trecerea de la societatea sclavagistă la cea feudală. Normele daco-romane şi-au pierdut semnificaţia juridică, devenind norme de conduită, dar nu şi conţinutul juridic, ce s-a păstrat şi astfel s-a transmis fondul juridic daco-roman. Astfel obştea sătească şi în plan juridic funcţiona ca factor de legătură şi continuitate între perioada sclavagistă şi feudală.
Vorbind despre contribuţia instituţiilor politice, trebuie menţionate: oamenii buni şi bătrâni, chezii, voievozii ce au asigurat organizarea socială a autohtonilor în obşti săteşti, uniuni de obşti, cnezate, voievodate, i-au condus la lupta cu migratorii, din instituţiile juridice se menţionează: jurământul, înfrăţirea cu variantele sale înfrăţirea pe moşie şi frăţia de cruce. Autohtonii trebuiau să se apere cu propriile lor mijloace, unul dintre care era înfrăţirea, în special, acolo unde nu exista putere publică chemată să asigure apărarea.
Ius valachicum de la începuturile sale se baza pe autonomia etnică şi juridică, pe care autohtonii au reuşit s-o păstreze în confruntarea cu migratorii. Această autonomie se manifestă în instituţiile judiciare proprii, a pedepsei, dărilor, în alegerea organelor de conducere etc. Trebuie de menţionat că fără romanizarea geto-dacilor, fără creştinarea daco-romanilor la sfârşitul secol. IV-începutul secol.V şi contribuţia instituţiilor juridice nu poate fi vorba despre etnogeneza românilor. Fără acest nucleu al evenimetelor din obştea sătească, etapa monarhiei fărămiţării feudale nu ar fi fost posibilă întemeierea statelor româneşti, unirea de la 1859 şi Marea Unire de la 1918. Anume acestui eveniment de etnogeneză a românilor, proces fundamental ai istoriei românilor şi al istoriei statului şi dreptului românesc, datorăm succesele menţionate.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: