|
StatutTeza a fost susţinută pe 3 septembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.34-007.43-031:611.959+616.8-089-072
|
Incidenţa mare în populaţie a patologiei degenerative a coloanei lombare, caracterul îndelungat şi intermitent al acestei patologii, gradul înalt de dizabilitate funcţională, „întinerirea” patologiei, motivează necesitatea sporirii eficacităţii tratamentul chirurgical.
Studiul a cuprins 150 pacienţi cu hernii discale lombare, care au urmat un tratament specializat în Clinica Neurochirurgie a USMF „Nicolae Testemiţanu” în baza Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie pe parcursul anilor 2005-2008. Lotul de studiu a inclus 66 (44%) bărbaţi şi 84 (56%) femei, cu vîrste cuprinse între 18 şi 75 ani, vârsta medie a pacienţilor alcătuind 41,5 ani.
În funcţie de tratamentul chirurgical aplicat, pacienţii au fost repartizaţi în trei loturi a cîte 50 (χ2=0; p>0,05). Lotul I a fost format din 50 pacienţi (22 bărbaţi şi 28 femei) cu hernii discale lombare operaţi prin metoda deschisă tradiţională. Lotul II a fost constituit din 50 pacienţi (18 bărbaţi şi 32 femei), cu hernii discale lombare operaţi prin metoda microchirurgicală. Lotul III omogen după structura nozologică, a fost alcătuit din 50 pacienţi (26 bărbaţi şi 24 femei), operaţi prin metoda miniinvazivă endoscopică.
Regresul şi nivelul durerilor radiculare a fost mai exprimat (p<0,05) în lotul pacienţilor operaţi endoscopic (de la 7,87±0,29 preoperator la 1,59±1,19 postoperator în puncte după scara analog-vizuală de apreciere a durerii), decît în lotul pacienţilor operaţi microchirurgical (de la 7,91±0,1 preoperator la 2,36±0,16 postoperator) şi în lotul pacienţilor operaţi prin metoda chirurgicală deschisă (de la 8,4±0,16 preoperator la 2,5±0,16 postoperator). Operaţiile endoscopice au fost însoţite de asemenea (p<0,001) de o expresie mai mică a durerilor lombare (în puncte după scara analog-vizuală de apreciere a durerii): 2,8±0,18 – în lotul endoscopic, 4,4±0,14 în lotul microchirurgical şi 4,98±0,10 în lotul pacienţilor operaţi prin metoda chirurgicală deschisă, ceea ce a permis de activiza pacienţii operaţi endoscopic mai devreme.
Conform parametrului durata de spitalizare s-au obţinut următoarele rezultate: în lotul I – 8,8 zile, în lotul II – 8,5 zile şi în lotul III – 5,8 zile. Analizînd parametrul complicaţiilor operatorii s-au obţinut următoarele rezultate: în lotul I au fost 9 (18%) complicaţii, în lotul II – 8 (16%) complicaţii şi în lotul III – 6 (12%) complicaţii.După parametrul dizabilităţii funcţionale evaluate conform scorului ODI la sfârşitul perioadei de catamneză rezultatele au fost următoarele: în lotul I acest indice a constituit 20,2%, în lotul II – 18,96% şi în lotul III – 9,6%. Conform parametrului calităţii vieţii, evaluată după scara EQ-5D, rezultatele au fost următoarele: în lotul I scorul EQ-5D a fost 0,74, în lotul II – 0,76 şi în lotul III – 0,82.
Concluzii: Metoda miniinvazivă endoscopică este o metodă chirurgicală eficientă, care asigură o rată redusă a complicaţiilor operatorii, o rată comparabilă a recurenţelor discale, permite scurtarea perioadei de activizare şi staţionare şi ameliorează substanţial dizabilitatea funcţională preoperatorie şi calitatea vieţii pacienţilor operaţi pe motiv de hernie discală lombară.