Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Transformarea nitraţilor, nitriţilor, formarea N-nitrozaminelor şi utilizarea inhibitorilor în procese redox


Autor: Gonţa Maria
Gradul:doctor habilitat în chimie
Specialitatea: 02.00.04 - Chimie fizică
Anul:2009
Consultant ştiinţific: Gheorghe Duca
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 19 decembrie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 26 februarie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document1.05 Mb / în română

Teza

CZU 542.958.2+546.175+ 546.173+542.978

Adobe PDF document 4.59 Mb / în română
281 pagini


Adnotare

Teza cuprinde studii în domeniul proceselor de nitrozare ale aminelor secundare alifatice ciclice şi ale amidelor, sub acţiunea ionilor nitriţi, inhibiţia acestor procese prin diminuarea concentraţiei agenţilor şi substraturilor de nitrozare sub acţiunea reductonilor obţinuţi din produse secundare vinicole. În rezultatul evaluării computaţionale a concentraţiilor speciilor formate la nitrozarea diferitor substraturi s-au determinat concentraţiile speciilor în condiţiile iniţiale şi la echilibru,astfel s-a constatat că concentraţia agentului de nitrozare N2O3 este cu două ordine mai mare decît concentraţia NO+.

S-a constatat că inhibiţia procesului de nitrozare a aminelor secundare alifatice şi amidelor este determinată de interacţiunea reductonilor studiaţi cu agenţii de nitrozare şi inactivarea lor. Iar în cazul nitrozării morfolinei mecanismul de inhibiţie la formărea N-nitrozomorfolinei sub acţiunea esterilor acidului dihidroxifumaric şi tartric include interacţiunea lor cu substraturile nitrozabile. S-au calculat constantele de inhibiţie la nitrozarea morfolinei în prezenţa diferitor reductoni şi s-a constatat că cel mai mare grad de inhibiţie îl are acidul dihidroxifumaric.S-a studiat proceul de formare al N-nitrozaminelor specifice tutunului la diferite etape tehnologice şi s-au elaborat metode de inhibiţie la formarea lor în procesul de fermentare prin utilizarea tartratului de dipotasiu.

S-a cercetat activitatea inhibitoare a acidului dihidroxifumaric şi hidrogeno-dihidroxifumaratului de sodiu asupra procesului de nitrozare al metaboliţilor fomaţi în sucul gastric. S-a constatat că la proteoliza albuminei şi cazeinei sub acţiunea enzimelor proteolitice aceşti reductoni inhibă formarea N-nitrozocompuşilor , nu influenţează asupra asupra conţinutului de substrat proteic nehidrolizat şi concentraţiei aminoacizilor formaţi. S-a determinat activitatea antioxidantă/antiradicalică a reductonilor obţinuţi din produse secundare vinicole cu utilizarea DPPH – radicalului şi ABTS+· - cation radicalului.

Pentru prima dată s-a constatat că DFH3Na micşorează viteza de formare a MetHb la oxidarea HBO2 cu ioni nitriţi, prin micşorarea factorului de accelerare odată cu creşterea concentraţiei reductonului şi s-a determinat meanismul de acţiune al DFH3Na, care se bazează pe interacţiunea lui atît cu radicalii OH•, cît şi HO2• , care se formează în perioada de iniţiere .S-au optimizat condiţiile de tratare a apelor naturale de ioni nitriţi şi nitraţi, pentru atingerea CMA şi s-a constatat că spre deosibire de aluminiu, eficienţa tratării cu anozi solubili de magneziu este mai mare la o cantitate de electricitate mai scăzută (180-600 C), iar cu creşterea Q (600-900 C) eficienţa devine maximă pentru tratarea electrochimică cu anozi de aluminiu.

Cuprins


Capitolul I. Formarea N-nitrozoaminelor în apă
  • I.1. Procesele de nitrozare ale aminelor
    • I.1.1 Nitrozarea aminelor secundare
    • I.1.2 Formarea agenţilor de nitrozare
    • I.1.3. Formarea N-nitrozalchil aminelor secundare alifatice
    • I.1.4 Cinetica proceselor de nitrozare a aminelor secundare alifatice
    • I.1.5. Mecanismul procesului de nitrozare al aminelor secundare alifatice
    • I.1.6. Influenţa inhibitorilor asupra procesului de nitrozare al aminelor secundare alifatice
    • I.1.6.1. Influenţa derivaţilor acidului tartric asupra nitrozării DMA şi DEA
    • I.1.6.2. Influenţa (+)-catehinei asupra nitrozării DMA şi DEA
    • I.1.6.3. Influenţa enoxilului asupra nitrozării dimetilaminei
  • I.2.Nitrozarea aminelor ciclice
    • I.2.1.. Nitrozarea morfolinei
    • I.2.1.1 Formarea agenţilor de nitrozare şi efectele toxice asupra organismului
    • I.2.1.2. Legităţi cinetice în procesul de nitrozare al morfolinei cu nitriţi.
    • I.2.1.3 Metodele de inhibiţie în procesul de formare al N-nitrozomorfolinei
  • I.3. Nitrozarea amidelor
    • I.3.1. Precursori ai N-nitrozometilureii
    • I.3.2. Cinetica şi mecanismul nitrozării metilureei
    • I.3.3. Inhibiţia procesului de nitrozare al metilureei
    • I.3.4. Denitrozarea N-nitrozometilureei

CAPITOLUL II. Formarea N-nitrozoaminelor în tutun şi fumul de ţigară
  • II.1. Formarea N-nitrozoaminelor specifice tutunului
    • II.1.1 Formarea N-nitrozoaminelor specifice tutunului din predecesori
    • II.1.2. Formarea endogenă a N-nitrozaminelor
  • II.2. Materiale şi metode de analiză ale NAST şi predecesorilor din tutun
  • II.3.Formarea si ihibiţia N-nitrozaminelor în tutun şi în fumul de ţigări
    • II.3.1. Determinarea N-nitrozoaminelor specifice tutunului în diferite tipuri de ţigări şi a predecesorilor lor în tutun şi fumul de ţigară
    • II.3.2. Formarea N-nitrozoaminelor la diferite etape de prelucrare şi la arderea tutunului
    • II.3.3. Studiul cinetic al procesului de formare al NAST în sisteme model
    • II.3.4. Diminuarea conţinutului de N-nitrozoamine specifice tutunului în fum de ţigară
    • II.3.4.1. Influenţa inhibitorilor asupra procesului de formare a NAST în tutun.
    • II.3.4.2. Degradarea fotolitică a N-nitrozoaminelor
    • II.3.4.3. Adsorbţia N-nitrozoaminelor din fum

CAPITOLUL III. Formarea N-nitrozaminelor în produse alimentare.
  • III.1. Formarea N-nitrozocompuşilor volatili şi nevolatili în produse alimentare
    • III.1.1. Transformarea nitraţilor şi nitriţilor în produse alimentare
  • III.2. Transformarea nitraţilor, nitriţilor şi formarea N-nitrozoaminelor în produse alimentare comercializate în RM
    • III.2.1. Conţinutul nitraţilor şi nitriţilor în produse de carne
    • III.2.2. Influenţa substanţelor reducătoare asupra concentraţiei nitriţilor şi nitraţilor în produse de carne
    • III.2.3. Nitraţi, nitriţi şi N-nitrozamine în produse lactate
    • III.2.4. Analiza N-nitrozaminelor în malţ şi bere
    • III.2.5. Conţinutul NNA în produsele alimentare de carne şi peşte

CAPITOLUL IV. Formarea N-nitrozaminelor în sistemele sucului gastric imitat şi real.
  • IV.1. Conversia nitraţilor şi nitriţilor în tractul digestiv
  • IV.2. Transformarea oxidului de azot(II) în organismul uman
  • IV.3. Nitrozarea endogenă a aminelor şi proteinelor în sistemul gastro-intestinal
  • IV.4. Nitrozarea substraţilor cu nitriţi în suc gastric imitat şi real
    • IV.4.1. Conţinutul nitraţilor în sucul gastric în funcţie de pH
    • IV.4.2. Reducerea enzimatică a nitraţilor în prezenţa bificolului şi nitrozarea aminelor secundare în sucul gastric.
  • IV.5. Nitrozarea enzimatică a metaboliţilor proteinelor cu nitriţi în prezenţa pepsinei, tripsinei şi chimotripsinei
  • IV.6. Inhibiţia procesului de nitrozare al metaboliţilor formaţi la proteoliza proteinelor
  • IV.7.Studiul acţiunii dehidroxifumaratului de sodiu asupra conţinutului de substrat proteic şi de aminoacizi la proteoliza cazeinei

CAPITOLUL V. Formarea methemoglobinei sub acţiunea nitriţilor la oxidarea oxihemoglobinei cu nitriţi.
  • V.1. Mecanismele de oxidare a hemoglobinei cu ion-nitriţi şi alţi xenobiotici
    • V.1.1. Procese de oxidare a oxihemoglobinei cu ioni-nitriţi
    • V.1.2. Participarea altor xenobitici în oxidarea hemoglobinei
  • V. 2. Metode de inhibiţie în procesul de oxidare a HbO2 cu ioni – nitriţi.
    • V.2.1. Descompunerea peroxidului de hidrogen.
    • V.2.2. Dezactivarea radicalilor activi ai oxigenului
    • V.2.3. Captarea radicalilor N02
    • V.2.4. Reducerea methemoglobinei
  • V.3. Noi metode de inhibiţie în procesul de oxidare a hemoglobinei cu nitriţi
    • V.3.1 Metode experimentale de cercetare
    • V.3.2. Legităţile cinetice în sistemele HbO2 - NO2 - şi HbO2 - NO2 - - H2O2
    • V.3.3 Cinetica procesului de oxidare a HbO2cu NO2 - în prezenţa inhibitorilor.
    • V.3.3.1 Utilizarea acidului ascorbic în inhibiţia procesului de oxidare a HbO2
    • V.3.3.2. Influenţa dihidroxifumaratului acid de sodiu asupra oxidării HbO2 cu NO2

CAPITOLUL VI. Mecanismul procesului de reducere al nitriţilor în prezenţa antioxidanţilor
  • VI.1. Efectul protector al unor reducători naturali în apariţia cancerului. Transformarea nitriţilor în prezenţa compuşilor reducători
  • VI.2. Reducerea nitriţilor cu polifenoli, acid ascorbic, acid dihidroxifumaric şi derivaţii lui
    • VI.2.1. Reducerea nitriţilor sub acţiunea acidului ascorbic
    • VI.2.2. Reducerea nitriţilor în prezenţa acidului dihidroxifumaric şi a derivaţilor lui
  • VI.3. Reducerea nitriţilor cu polifenoli
    • VI.3.1. Efectul reducerii NO2 - cu rezveratrol
    • VI.3.2. Efectul reducerii NO2 - cu (+) - catehină şi cvercitină
    • VI.3.3. Gradul de reducere al nitriţilor cu reducători în funcţie de diferiţi parametri ai mediului

CAPITOLUL VII. Determinarea activităţii antioxidante/antiradicalice a inhibitorilor
  • VII.1 Activitatea reducătorilor naturali
  • VII.2 Metode de evaluare a activităţii antioxidante/antiradicalice a inhibitorilor prin testul cu DPPH·
    • VII.2.1 Studiul activităţii antioxidante/antiradicalice a inhibitorilor naturali prin testul cu DPPH· - radical

CAPITOLUL VIII. Metode electrochimice de reducere a nitraţilor şi nitriţilor din apă
  • VIII.1. Metodele biologice de reducere a compuşilor minerali ai azotului
  • VIII.2. Metode fizico – chimice de înlăturare a ionilor de NO3 - din apă
  • VIII.3. Metode electrochimice de înlăturare a ionilor de NO- 3 din apă.
  • VIII.4. Reducerea electrochimică a nitraţilor şi nitriţilor cu anozi solubili
    • VIII.4.1. Metode şi materiale
    • VIII.4.2. Reducerea concentraţiei de NO3- din soluţii model şi ape naturale la tratarea lor electrochimică cu anozi solubili de aluminiu
      • VIII.4.2.1. Reducerea concentraţiei nitraţilor în sisteme model
      • VIII.4.2.2.Tratarea electrochimică a apelor naturale de NO3 - cu anozi solubili de aluminiu.
      • VIII.4.2.3. Reducerea electrochimică a nitraţilor din sisteme model şi ape naturale cu anozi solubili de magneziu şi fier
    • VIII.4.3. Reducerea concentraţiei nitriţilor din soluţii model şi ape naturale la tratarea lor electrochimică cu anozi solubili de aluminiu
    • VIII.4.3.1. Tratarea electrochimică
    • VIII.4.3.2. Reducerea electrochimică a nitriţilor cu anozi insolubili