|
StatutTeza a fost susţinută pe 21 noiembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 26 februarie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 811.135.1’ 367.332.7(043.3)
|
Lucrarea Predicatul verbal compus cu semiauxiliare modale în limba română actuală a luat în discuţie un fenomen mult disputat în sintaxa teoretică şi cea aplicativă. Scopul cercetării a fost identificarea statutului lingvistic al PVC cu sens modal prin intermediul descrierii elementelor sale componente: semiauxiliarul modal şi verbul de bază.
Analiza lucrărilor de specialitate a demonstrat prezenţa unui spectru larg de opinii, polarizate între acceptarea/ nonacceptarea PVC.
În rezultatul investigaţiei s-a constatat prezenţa în limba română a unei clase de circa 110 verbe, distribuite pe microcâmpuri semantico-funcţionale ca mijloace lexico-gramaticale de exprimare a modalităţii. Clasa semiauxiliarelor întruneşte verbe lipsite de autonomie semantică şi funcţională, cauzată, de obicei, de modificările de sens sub influenţa verbului succedent. Particularităţile lor derivă din proprietăţile distributive: acceptarea unui verb în ocurenţa dreaptă determină formarea unei perifraze verbale, operând o singură poziţie sintactică, dotată cu funcţie asertivă şi coesivă. Intranzitivitatea verbelor modale, este probată prin absenţa opoziţiei de pasivizare care le determină incompatibilitatea cu un complement direct/completivă directă.
Aplicarea analizei semantico-distribuţionale a relevat implicarea semanticii verbului suport al PVC asupra celui modal, care îl determină să manifeste unul din sensurile latente, astfel semiauxiliarele sunt condiţionate de ocurenţa dreaptă. Nucleul clasei îl constituie verbele cu un grad sporit de fuziune a elementelor PVC şi cu o frecvenţă mai mare în limbă: a putea, a trebui, a-i veni a fi, a avea, a vrea, a căuta, a (se) face, a apuca, a ştietc. La ele se alătură semiauxiliarele modale contextuale.
Din perspectiva nuanţelor modale exprimate, verbele au fost departajate în 7 microcâmpuri semantico-funcţionale cu sens de posibilitate, necesitate, dorinţă, aparenţă, obligaţie, capacitate şi decizie.
A putea este considerat semiauxiliar total, deoarece acceptă în distribuţie doar un alt verb, gradul de fuziune fiind mai mare ca urmare a distribuţiei cu un infinitiv fără morfem a.
Actualizând atitudinea subiectivă a vorbitorului, semiauxiliarele modale presupun un subiect agentiv sau nonagentiv.
Distribuţia semiauxiliarelor modale se reduce, în principiu, la infinitiv/conjunctiv, ca particularitate a „latinităţii orientale”; supinul şi participiul au o utilizare destul de modestă. Investigaţia prezintă interes pentru semantică, sintaxă şi pragmatică prin faptul că semiauxiliarele modale sunt rezultatul interacţiunii acestor niveluri.
Lucrarea scoate în evidenţă princiupiul varietăţii în limbă prin atestarea şi analiza unui inventar lărgit de mijloace lexico-gramaticale ale modalităţii ca rezultat al proceselor de evoluţie internă a limbii.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: