Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2009 / iulie /

Apariţia şi evoluţia Teatrului de Operă în Moldova. Interpreţi şi spectacole (1918-2000)


Autor: Dănilă Aurelian
Gradul:doctor habilitat în studiul artelor, culturologie
Specialitatea: 17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
Anul:2009
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 27 iulie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.41 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Actor, Artist, Aplauze, Act, Ansamblu, Arie, Ariozo, Acut, Bariton, Bas, Baghetă, Compozitor, Cor, Cîntăreţ, Cvartet, Chip, Critic, Dirijor, Dramă, Diapazon, Duet, Forte, Intermezzo, Înscenare, Libretto, Maestru, Melodie, Montare, Mezzo-soprano, Operă, Operetă, Orchestră, Premieră, Primadonă, Piano, Partener, Regizor, Recenzie, Registru, Rol, Repertoriu, Spectacol, Scenograf, Subiect, Soprano, Solist, Succes, Teatru, Tenor, Turneu, Trupă, Uvertură, Voce, Vocal

Adnotare

Teza de doctor habilitat „Apariţia şi evoluţia Teatrului de Operă în Moldova. Interpreţi şi spectacole (1918-2000)” constituie o abordare de sinteză a fenomenului Operei basarabene şi, ulterior, a celei moldoveneşti din perspectiva istorică a căii parcurse timp de peste optzeci de ani. Autorul şi-a propus să acopere cel puţin parţial acest deficit de abordare, angajîndu-se într-o analiză la nivel de idei, tendinţe şi fenomene, propunîndu-şi, astfel, să depăşească nivelul de constatare faptică sau simplu cronologic.

Se poate afirma cu certitudine că Opera noastră naţională a fost cu adevărat un fenomen complex care, chiar dacă nu a reuşit să evite momente de criză, a avut suficiente rezerve interne să se mobilizeze şi să se consolideze, propulsînd în prim-planul scenei lirice europene şi chiar internaţionale personalităţi artistice de mare valoare adjudecate de ţări cu bogate tradiţii în domeniu.

Este important să constatăm că, la noi, teatrul liric ca fenomen (şi aici includem şi spectatorul fidel care întotdeauna a ştiut să-şi aprecieze artiştii) a manifestat chiar din stadiul incipient o largă sensibilitate şi deschidere faţă de lumea fascinantă a operei. Astfel, a fost depăşită destul de repede etapa iniţială de admiraţie exclusivă vis-a-vis de trupele străine care veneau în turnee la Chişinău. În scurt timp, animatorii locali ai vieţii culturale au demonstrat cu brio că sensibilitatea noastră muzicală nici pe departe nu se limitează la segmentul folcloric – foarte important, desigur, dar insuficient pentru a se vorbi despre un popor cu o civilizaţie muzicală în accepţia modernă a cuvîntului.

Simultan cu tentativele naive de a monta fragmente sau chiar opere întregi, mai „digerabile”, întemeietorii scenei lirice basarabene lansează şi proiecte de coagulare a mişcării de operă şi de pregătire a cadrelor autohtone de canto. Se produce un proces dificil, dar clar orientat spre un scop final – cel de instituţionalizare a fenomenului, care, în ultimă instanţă, să materializeze visul râvnit al artiştilor basarabeni de operă: crearea unui Liric stabil, cu imunitate în timp la erodări pasagere extrascenice. În felul acesta, pe parcursul anilor, apar (dar şi dispar, spre regret, avînd longevitate diferită) o serie de colective, mişcări şi instituţii, în baza cărora a şi apărut ceea ce înţelegem astăzi prin Opera naţională: Societatea basarabeană de operă, Opera basarabeană, Societatea artiştilor de operă, Mişcarea de studio, Seratele muzicale familiale, Conservatorul „Unirea” ş. a.

În acest mediu s-au lansat şi s-au produs mari personalităţi ale scenei lirice care au constituit mîndria Operei basarabene şi au fost aplaudate, totodată, şi pe cele mai mari scene ale lumii: Maria Cebotari, Lidia Lipcovscaia, Eugenia Lucezarscaia, Valentina Cuza, Alexandru Antonovschi, Giacomo Borelli, Nicolae Nagacevschi, Anastasia Dicescu ş.a. În virtutea circumstanţelor, s-a întîmplat că numele Mariei Cebotari este mai cunoscut publicului larg, dar se cuvine să subliniem că, în sens valoric, cel al Lidiei Lipcovscaia poate nu este mai puţin însemnat. De aici desprindem ideea că cercetătorii vieţii muzicale, în special din perioada basarabeană, sunt datori să pună în valoare un uriaş potenţial nici pe departe valorificat la capacitatea reală.

De-a lungul anilor, opera noastră a trecut prin diferite perioade în dezvoltarea sa. O etapă specifică intervine în 1940, odată cu alipirea Basarabiei la URSS şi formarea RSS Moldoveneşti. Este etapa unei ideologizări feroce a artei, culturii şi literaturii moldoveneşti, care a dăunat mult şi a frînat dezvoltarea liberă a creaţiei pentru mulţi ani înainte.

În contextul general al compromisurilor, Opera moldovenească de asemenea a plătit tribut realismului socialist, dogmatismului şi carierismului liderilor de partid, dar şi, spre regret, al unor activişti din domeniul culturii. Important, însă, este faptul că chiar şi atunci cînd erau obligaţi să monteze spectacole cu vădită coloratură politică, artiştii scenei lirice mai întotdeauna îşi luau revanşa prin evoluări deosebite, reuşind să scoată în relief virtuţile muzicii ca atare şi să estompeze oarecum efectele materialului dramatic lozincard şi nu de puţine ori ridicol.

Este important să constatăm că deşi au activat într-un regim ideologic represiv şi totalmente diferit decît predecesorii lor, artiştii moldoveni au păstrat continuitatea operei basarabene, ocrotind şi dezvoltînd tot ce a avut ea mai bun. A apărut o nouă generaţie de interpreţi dotaţi foarte înalt apreciaţi atît în ţară, cît şi peste hotare. La fel de semnificativ este şi faptul că, pe lîngă solişti cu renume, s-au lansat nu mai puţin valoroşi dirijori, regizori, compozitori autohtoni. Astfel, steaua scenică a Mariei Bieşu a strălucit cu şi mai multă putere în ultimele decenii inclusiv graţie colaborării cu dirijorul Alexandru Samoilă sau cu regizorii Eugen Platon şi Eleonora Constantinova.

Cu titlu de constatare, se poate afirma că pînă în anul 1990, făcînd abstracţie de elementele negative menţionate mai sus, Teatrul liric moldovenesc s-a constituit ca un organism stabil şi funcţionabil, fiind considerat printre cele mai bune 5-6 reprezentante ale genului din U.R.S.S.

Odată cu destrămarea fostului imperiu sovietic, pe parcursul ultimului deceniu al mileniului trecut Teatrul moldovenesc de operă traversează o dificilă perioadă de căutare a noii sale identităţi, inclusiv sub aspect financiar. Se observă o orientare cu predilecţie spre spectatorul din străinătate în baza repertoriului verificat de-a lungul anilor şi, în consecinţă, o reducere substanţială a numărului de spectacole în premieră. Considerăm că Liricul chişinăuian a făcut cu bună ştiinţă aceste concesii de ordin tactic din perspectiva unui cîştig strategic de durată, aceasta fiind, realmente, unica posibilitate de a supravieţui sub aspect material. Avem certitudinea că teatrul, în care s-a investit (acum am putea spune: secular) atîta suflet, talent, inteligenţă, sacrificiu şi istorie va depăşi şi această perioadă dificilă din istoria sa, reintrînd în scena vieţii artistice cu o nouă vigoare.

Cuprins


CAPITOLUL I. Premisele apariţiei Operei la Chişinău
  • 1.1. Interpreţi basarabeni de altădată
  • 1.2. Organizarea şi funcţionarea primului teatru de Operă la Chişinău
  • 1.3. „Societatea basarabeană de operă” şi „Opera basarabeană”
  • 1.4. Mişcarea de studiou, Seratele muzicale familiale
  • 1.5. „Opera artistică” şi „Societatea artistică de operă”
  • 1.6. „Societatea filarmonică”
  • Concluzii la capitolul I

CAPITOLUL II. Manifestările operistice din Chişinău în perioada 1925-1940
  • 2.1. Turneul Teatrului de operă din Cluj la Chişinău
  • 2.2 Montarea operelor la Conservatoarele din Chişinău
  • Concluzii la capitolul II

CAPITOLUL III. Opera moldovenească din perioada postbelică şi a doua jumătate a sec.XX
  • 3.1. Începuturile şi devenirea Operei moldoveneşti de Stat (1944 -1962)
  • 3. 2. Epoca maturizării artistice. (1962-1990)
  • 3.3. Activitatea operei moldoveneşti în perioada postsovietică
  • 3.4. Festivalul Internaţional „VĂ INVITĂ MARIA BIEŞU”