Segmentarea comunicativa a enuntului în limba româna
|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat – 0.32 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
enunţ, enunţ segmentat, enunţ nesegmentat, context, context situaţional, corelaţie, criteriu de identificare, factor, intonaţie, informaţie cunoscută, informaţie nouă, mijloace de exprimare, remă, structură gramaticală, structură sintactică, segmentare comunicativă a enunţului, scop comunicativ, situaţie de comunicare, temă, topică.Adnotare
Lucrarea de faţă are ca obiect de studiu segmentarea comunicativă a enunţului în limba română. Categoria funcţional – pragmatică a segmentării comunicative a enunţului ţine de sintaxa comunicativă şi studiază enunţul în situaţii reale de comunicare. Categoria dată are o importanţă primordială pentru prezentarea informaţiei în cadrul enunţului care este structurată în conformitate cu principiul de la cunoscut spre necunoscut, de la o informaţie veche la o informaţie nouă.
Printre aspectele dezbătute în lucrare se numără: esenţa teoriei segmentării comunicative a enunţului, factorii care determină acest fel de segmentare (contextul, situaţia de comunicare, scopul comunicativ), funcţiile segmentării comunicative a enunţului, modalităţile de identificare a temei şi a remei etc. Un loc aparte în lucrare îl ocupă analiza semantică, sintactică şi pragmatică a celor două unităţi delimitate în cadrul segmentării comunicative a enunţului şi descrierea mijloacelor de exprimare a acestor unităţi (fonetice, sintactice, lexicale, lexico-gramaticale). .
Analiza întreprinsă a relevat că segmentarea comunicativă univocă este posibilă doar în cadrul unui enunţ folosit într-o situaţie de comunicare concretă şi văzut ca parte componentă a unui text. Numai în aceste condiţii în structura enunţului se poate distinge cu mai multă claritate ceea ce este cunoscut, vechi şi ceea ce reprezintă informaţia nouă.
În funcţie de modalitatea concretă de segmentare comunicativă, s-a realizat o tipologie a enunţurilor, cele mai mari clase distinse fiind enunţurile segmentate şi enunţurile nesegmentate din punct de vedere comunicativ, care îndeplinesc diferite sarcini comunicative.
Din cercetarea materialului de limbă rezultă că un enunţ constituit din aceleaşi elemente lexicale şi cu aceeaşi structură gramaticală poate avea mai multe variante care se pot caracteriza prin modalităţi diferite de segmentare temă – remă. Ansamblul variantelor comunicative ale unui enunţ constituie paradigma lui. Fiecare dintre variantele comunicative ale unui enunţ necesită, de regulă, un anumit suport contextual.
Segmentarea comunicativă este un fenomen care se manifestă nu doar la nivelul unui enunţ luat izolat, ci şi la nivelul structurii informaţionale a textului în ansamblu. Modul de manifestare a segmentării comunicative la nivelul textului reprezintă un alt aspect important al funcţionării categoriei în cauză. În această lucrare sunt analizate, de asemenea, tipurile de progresie tematică şi organizarea textelor din perspectiva progresiei informaţionale.
Cuprins
- 1.1. Teoria segmentării comunicative a enunţului
- 1.2. Scurt istoric al studierii segmentării comunicative a enunţului
- 1.3. Segmentarea comunicativă a enunţului – categorie cu dublă determinare
- 1.4. Funcţiile segmentării comunicative a enunţului în procesul de comunicare
CAPITOLUL II. Unităţile segmentării comunicative a enunţului şi mijloacele de actualizare a lor
- 2.1. Unităţile segmentării comunicative a enunţului
- 2.2. Modalităţi de identificare a temei şi a remei în structura enunţului
- 2.3. Segmentarea comunicativă a enunţului şi mijloacele de actualizare a temei şi remei
- 2.4. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace fonetice
- 2.5. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace sintactice
- 2.6. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace lexicale
- 2.7. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace lexico-sintactice
CAPITOLUL III. Tipologia enunţurilor din perspectiva segmentării comunicative
- 3.1. Tipurile de enunţuri delimitate din perspectiva segmentării comunicative
- 3.2. Enunţuri segmentate din punct de vedere comunicativ
- 3.3. Enunţuri nesegmentate din punct de vedere comunicativ
- 3.4. Clasificarea enunţurilor în funcţie de gradul de dependenţă faţă de context
CAPITOLUL IV. Segmentarea gramaticală şi segmentarea comunicativă
- 4.1. Raportul dintre segmentarea gramaticală şi segmentarea comunicativă a enunţului
- 4.2. Părţile de vorbire şi segmentarea comunicativă a enunţului
- 4.3. Varierea segmentării comunicative a enunţului în raport cu segmentarea gramaticală
- 4.4. Paradigma comunicativă a enunţului
CAPITOLUL V. Specificul funcţionării enunţurilor cu diferite tipuri de segmentare din perspectiva desfăşurării comunicării
- 5.1. Tipuri de progresie tematică
- 5.2. Tipuri de texte din perspectiva progresiei informaţionale
- 5.3. Dinamismul comunicaţional şi organizarea discursului
Referenţi Oficiali
- Marcu Gabinschi
doctor habilitat, conferenţiar cercetător, Institutul de Filologie Română Bogdan Petriceicu-Hasdeu al USM - Tatiana Cartaleanu
doctor, conferenţiar universitar, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chişinău
Teze
În examinare [1] :
Arhiva tezelor:
Acte Normative
