Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2009 / iunie /

Segmentarea comunicativa a enuntului în limba româna


Autor: Hîncu Iulia
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.02.01 - Limba română
Anul:2009
Conducător ştiinţific: Elena Constantinovici
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 26 iunie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.32 Mb / în română

Cuvinte Cheie

enunţ, enunţ segmentat, enunţ nesegmentat, context, context situaţional, corelaţie, criteriu de identificare, factor, intonaţie, informaţie cunoscută, informaţie nouă, mijloace de exprimare, remă, structură gramaticală, structură sintactică, segmentare comunicativă a enunţului, scop comunicativ, situaţie de comunicare, temă, topică.

Adnotare

Lucrarea de faţă are ca obiect de studiu segmentarea comunicativă a enunţului în limba română. Categoria funcţional – pragmatică a segmentării comunicative a enunţului ţine de sintaxa comunicativă şi studiază enunţul în situaţii reale de comunicare. Categoria dată are o importanţă primordială pentru prezentarea informaţiei în cadrul enunţului care este structurată în conformitate cu principiul de la cunoscut spre necunoscut, de la o informaţie veche la o informaţie nouă.

Printre aspectele dezbătute în lucrare se numără: esenţa teoriei segmentării comunicative a enunţului, factorii care determină acest fel de segmentare (contextul, situaţia de comunicare, scopul comunicativ), funcţiile segmentării comunicative a enunţului, modalităţile de identificare a temei şi a remei etc. Un loc aparte în lucrare îl ocupă analiza semantică, sintactică şi pragmatică a celor două unităţi delimitate în cadrul segmentării comunicative a enunţului şi descrierea mijloacelor de exprimare a acestor unităţi (fonetice, sintactice, lexicale, lexico-gramaticale). .

Analiza întreprinsă a relevat că segmentarea comunicativă univocă este posibilă doar în cadrul unui enunţ folosit într-o situaţie de comunicare concretă şi văzut ca parte componentă a unui text. Numai în aceste condiţii în structura enunţului se poate distinge cu mai multă claritate ceea ce este cunoscut, vechi şi ceea ce reprezintă informaţia nouă.

În funcţie de modalitatea concretă de segmentare comunicativă, s-a realizat o tipologie a enunţurilor, cele mai mari clase distinse fiind enunţurile segmentate şi enunţurile nesegmentate din punct de vedere comunicativ, care îndeplinesc diferite sarcini comunicative.

Din cercetarea materialului de limbă rezultă că un enunţ constituit din aceleaşi elemente lexicale şi cu aceeaşi structură gramaticală poate avea mai multe variante care se pot caracteriza prin modalităţi diferite de segmentare temă – remă. Ansamblul variantelor comunicative ale unui enunţ constituie paradigma lui. Fiecare dintre variantele comunicative ale unui enunţ necesită, de regulă, un anumit suport contextual.

Segmentarea comunicativă este un fenomen care se manifestă nu doar la nivelul unui enunţ luat izolat, ci şi la nivelul structurii informaţionale a textului în ansamblu. Modul de manifestare a segmentării comunicative la nivelul textului reprezintă un alt aspect important al funcţionării categoriei în cauză. În această lucrare sunt analizate, de asemenea, tipurile de progresie tematică şi organizarea textelor din perspectiva progresiei informaţionale.

Cuprins


CAPITOLUL I. Segmentarea comunicativă a enunţului ca fenomen al sintaxei comunicative
  • 1.1. Teoria segmentării comunicative a enunţului
  • 1.2. Scurt istoric al studierii segmentării comunicative a enunţului
  • 1.3. Segmentarea comunicativă a enunţului – categorie cu dublă determinare
  • 1.4. Funcţiile segmentării comunicative a enunţului în procesul de comunicare

CAPITOLUL II. Unităţile segmentării comunicative a enunţului şi mijloacele de actualizare a lor
  • 2.1. Unităţile segmentării comunicative a enunţului
  • 2.2. Modalităţi de identificare a temei şi a remei în structura enunţului
  • 2.3. Segmentarea comunicativă a enunţului şi mijloacele de actualizare a temei şi remei
  • 2.4. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace fonetice
  • 2.5. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace sintactice
  • 2.6. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace lexicale
  • 2.7. Exprimarea segmentării comunicative a enunţului prin mijloace lexico-sintactice

CAPITOLUL III. Tipologia enunţurilor din perspectiva segmentării comunicative
  • 3.1. Tipurile de enunţuri delimitate din perspectiva segmentării comunicative
  • 3.2. Enunţuri segmentate din punct de vedere comunicativ
  • 3.3. Enunţuri nesegmentate din punct de vedere comunicativ
  • 3.4. Clasificarea enunţurilor în funcţie de gradul de dependenţă faţă de context

CAPITOLUL IV. Segmentarea gramaticală şi segmentarea comunicativă
  • 4.1. Raportul dintre segmentarea gramaticală şi segmentarea comunicativă a enunţului
  • 4.2. Părţile de vorbire şi segmentarea comunicativă a enunţului
  • 4.3. Varierea segmentării comunicative a enunţului în raport cu segmentarea gramaticală
  • 4.4. Paradigma comunicativă a enunţului

CAPITOLUL V. Specificul funcţionării enunţurilor cu diferite tipuri de segmentare din perspectiva desfăşurării comunicării
  • 5.1. Tipuri de progresie tematică
  • 5.2. Tipuri de texte din perspectiva progresiei informaţionale
  • 5.3. Dinamismul comunicaţional şi organizarea discursului