Alteritate şi identitate în jurnalul intim românesc
|
StatutTeza a fost susţinută pe 26 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat – 0.29 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
jurnal intim, alteritate, identitate, diarist, diaristică, paradigmă, confesiune, autor, narator, personaj, lector, dedublare, diferenţă, eu, ego, Altul, Celălalt, (auto)portret, criză, conflict, mască, faţă, travestiAdnotare
Teza Alteritate şi identitate în jurnalul intim românesc propune o nouă abordare a genului diaristic, prin prisma noţiunilor de identitate/alteritate.
Cadrul teoretic al lucrării descrie traseul perechii terminologice, precum şi implicaţiile pe care le are în jurnalul intim. Conceptele-cheie sunt abordate din perspectivă interdisciplinară, este precizat raportul identitare/alteritate, modul de înţelegere a acestuia în context critic-literar, sunt relevate formele şi statutul de gen literar al jurnalului intim. Accentul nu este pus doar pe „structura de existenţă”, specifică acestui tip de texte, ci şi pe strategiile epice de construire a identităţii: inventarea unui personaj emblematic, exponenţial, dublat în subtext de un altul – ascuns, neacreditat, jocul de „voci” sesizabil prin schimbarea pronumelui (eu/tu/el), realizarea unui proiect (auto)portretistic, multiplicarea deliberată a eurilor. Demersul este axat pe două tipuri de proiectare a alterităţii, care nu se mai exclud reciproc: alteritatea externă – întîlnirea cu Celălalt (publicul, lectorul, lumea) şi alteritatea internă (dialogul dintre eurile, măştile autorului de jurnal în care autorul/naratorul/personajul se suprapun). Astfel, în prim plan este pusă preocuparea de ordin estetic, relevând aspiraţia diaristului de a face literatură.
A doua parte a tezei propune o analiză aplicată profundă a două dintre cele mai interesante jurnale din literatura română, adevărate acte de premeditare diaristică: Jurnal de Mircea Cărtărescu (în două volume) şi Jurnal suedez de Gabriela Melinescu (în patru volume). Prin aspectele analizate: raportul creatorului cu sine, tentaţia autocontemplării, re-invenţia personajului, diferit de la o pagină la alta – la Mircea Cărtărescu; şi criza de identitate, re-construirea identităţii personajului prin intermediul exerciţiului diaristic, substituirea eurilor, surprinse la Gabriela Melinescu, aceste jurnale se înscriu în paradigma alterităţii şi a postmodernismului, demonstrînd că Altul este coexistent celui care scrie şi, implicit, este un produs al scriiturii. Alteritatea trebuie considerată nu doar o temă a personajului, dar, mai ales, a autorului de jurnal, care funcţionează ca un principiu ordonator atât în procesul creaţiei artistice, cît şi în cel al cercetării şi evaluării jurnalului intim.
Cuprins
- 1.1. Natura şi dimensiunile identităţii
- 1.2. Ipostaze ale alterităţii
- 1.3. Identitate şi alteritate în spaţiul literar
CAPITOLUL II. Jurnalul intim românesc şi paradigma alterităţii
- 2.1.Statutul jurnalului intim
- 2.2. Paradigma alterităţii
- 2.3. Metamorfozele jurnalului intim românesc.
CAPITOLUL III. Alteritate şi travesti în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu.
- 3.1. Coordonatele Jurnalului
- 3.2. Alterităţile personajului
- 3.3. Tentaţia autocontemplării
CAPITOLUL IV. Proiecţii ale alterităţii în Jurnal suedez de Gabriela Melinescu.
- 4.1. Alteritatea externă: întâlnirea cu Celălalt
- 4.2. Alteritatea internă: spectacolul eurilor
Referenţi Oficiali
- Alexandru Burlacu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chişinău - Maria Şleahtiţchi
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat A. Russo din Bălţi
Teze
Acte Normative
