Aspectele clinico-farmacologice ale Fenspiridului în tratamentul Bronhopneumopatiei Cronice Obstructive
|
StatutTeza a fost susţinută pe 2 decembrie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 11 februarie 2010 Autoreferat – 0.38 Mb / în română – 0.39 Mb / în rusă |
Cuvinte Cheie
bronhopneumopatia cronică obstructivă, exacerbare, perioada stabilă, fenspirid, simptome respiratorii, indicele cumulativ, funcţia respiraţiei externeAdnotare
La 148 bolnavi de BPCO (vîrsta medie 49,4±1,5 ani) a fost studiată eficacitatea clinică a curei îndelungate de tratament cu fenspirid în exacerbare şi perioada stabilă a bolii. Includerea fenspiridului în terapia complexă a acutizării BPCO, simţitor creşte eficienţa terapiei de bază, ceea ce duce la regresarea mai rapidă a simptomelor respiratorii (tusea de 2,9 ori; eliminarea de spută de 2,5 ori; dispneea de 2,4 ori; simptomatica nocturnă de 11,2 ori).
Terapia cu fenspirid a asigurat scăderea marcată a markerilor imflamaţiei bronhiale: indicele citozei în sputa indusă a scăzut de 2,5 ori, numărul de neutrofile şi limfocite a scăzut de 1,8 ori şi respectiv de 1,3 ori, numărul de macrofagi alveolari s-a mărit de 1,7 ori. Către sfârşitul curei de tratament indicele clinic al gravităţii a scăzut de la 3,429 ± 0,021 până la 1,008±0,021 puncte (p<0,001), indicele de laborator – de la 3,239 ± 0,24 până la 1,429 ± 0,22 u.a (p<0,001).
Terapia efectuată cu fenspirid a contribuit la o normalizare mult mai rapidă şi/sau scăderea markerilor inflamaţiei sistemice şi a nivelului citokinelor antiinflamatorii (IL-1b, TNF-a şi IL-8). Necătând la scăderea semnificativă a markerilor inflamaţiei sistemice şi bronhiale, aceştia în continuare rămîneau mai ridicaţi decît la persoanele relativ sănătoase, ceea ce indică persistarea procesului inflamator şi argumentează necesitatea de a indica terapia antiinflamatoare pe timp îndelungat.
Pe fundalul tratamentului îndelungat cu fenspirid, la bolvanii cu BPCO de gravitate medie, a scăzut manifestarea simptomelor clinice, ceea ce s-a demonstrat prin scăderea indicelui cumulativ comun de la 5,43 ± 0,14 la 1,78± 0,12 puncte (p<0,001). Terapia efectuată a asigurat o scădere mai rapidă şi mai marcată şi/sau normalizarea markerilor inflamaţiei sistemice, şi de asemenea a compoziţiei celulare în sputa indusă. La finele terapiei de 6 luni, nivelul IL-1 a scăzut de 2,5 ori, activarea TNF- s-a micşorat de 2,6 ori, concentraţia IL-8 a scăzut de 2,4 ori în comparaţie cu datele de la începutul terapiei. La bolnavii care au primit fenspirid s-a observat creşterea VEMS către luna a 6-a de tratament – cu 19,1% şi creşterea toleranţei la efort fizic cu 17,5% în comparaţie cu datele de pînă la tratament. Numărul mediu de exacerbări la 1 bolnav s-a redus de la 2,63 ± 0,26 la 1,21 ± 0,40 sau de 2,2 ori.
Referenţi Oficiali
- Valeriu Dubcenco
doctor habilitat, profesor universitar - Sergiu Matcovschi
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Membrii Consiliului Ştiintific
- Victor Ghicavîi, preşedinte
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Ecaterina Stratu, secretar
doctor, conferenţiar universitar - Boris Parii, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Constantin Matcovschi, membru
doctor, conferenţiar universitar - Ludmila Baxan , membru
doctor
Teze
Acte Normative
