Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2012 / mai /

Structura liricii şaizeciste


Autor: Timofei Roşca
Gradul:doctor habilitat în filologie
Specialitatea: 10.01.01 - Literatura română
Anul:2012
Consultant ştiinţific: Alexandru Burlacu
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM
Instituţia: Institutul de Filologie al AŞM
CSS: DH 19-10.01.01
Institutul de Filologie al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 4 mai 2012 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 5 iulie 2012

Autoreferat

Adobe PDF document0.40 Mb / în română

Cuvinte Cheie

structură, lirism, canon, depoetizare, stil, temperament, sistem, deconstrucţie, mit personal, viziune, fantezie dictatorială, subconştient, supralimbaj, metaficizare

Adnotare

Rezultatele obţinute sunt reflectate în 30 de lucrări ştiinţifice.

Structura tezei:introducere, şase capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie din 266 titluri, 296 pagini.

Domeniul de studiu: evoluţia structurală a liricii şaizeciste româneşti.

Scopul şi obiectivele: investigarea conceptului modern de structură lirică în raza unor achiziţii teoretice de prestigiu şi a reconsiderărilor paradigmatice din ultima vreme. Examinarea predispunerii structurale a liricii şaizeciste la modelele structurale avansate şi la rigorile hermeneutice moderne. Sondarea fazelor sistemului canonic structural şi a revitalizării poeziei. Analiza mutaţiilor structurale şi a reformelor limbajului în lirica şaizeciştilor. Relevarea strategiilor structurale în raport cu timpul şi necesităţilor epistemice ale eului poetic. Aprecierea probităţilor abisale ale supralimbajului structural.

Metodologia cercetării ştiinţifice: analiza poziţiilor paradigmatice evoluate, privind conceptul modern de structură lirică, raportată la criteriile şi principiile de apreciere a structurii lirice şaizeciştilor privite în plan retrospectiv şi perspectiv.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Pentru prima dată, atât în monografia Structuri lirice în poezia anilor ’60 (2008), cât şi în teza de faţă, lirica română şi basarabeană şaizecistă este investigată sincron ca o structură sistemică unitară. Concepută ca generatoare de noi structuri: metalingvistică, ironic-parodistică, oniric-suprarealistă, emoţional-epistemică, supratranscedentală, metafizic-egocentrică, abisal-„nepământească”, ea se impune ca un factor activ şi pe arena poeziei universale prin confruntări şi reconsiderări, prin promovarea noilor principii de creaţie modernă.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei sunt justificate de complexitatea fenomenului structural şaizecist: concordanţa cu sistemele canonice, stoicismul autarhic, psihologismul şi dialogismul strategic, criza singurătăţii eului, metafizicizarea ambiguităţii, axiologia abisalului, ele având o deosebită valoare privind aprofundarea fenomenului liric la noile lui etape de afirmare.

Implimentarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetării au o dublă importanţă: ele pot iniţia şi orienta cercetările pe linii clare ale aplicării conceptului modern de structură lirică; în al doilea plan, rezultatele sondării deschid perspective cu totul noi de reconsiderare a liricii şaizeciste, ca fenomen modern, căruia i s-a ignorat profunzimea în condiţii totalitariste. Rezultatele obţinute pot fi aplicate la renovarea cursurilor universitare de literatură contemporană, sau a cursurilor opţionale, la iniţierea şi elaborarea tezelor de licenţă şi a celor de masterat.

Cuprins


1. STRUCTURA OPEREI LIRICE: ÎNLESNIRI CONCEPTUALE, DEDUCŢII PARADIGMATICE ŞI CREATIVITATEA POEZIEI ŞAIZECISTE
  • 1.1. Complexitatea şi continuitatea interpretării categoriei de structură lirică
  • 1.2 Predispunerea creatoare a liricii şaizeciste la rigorile structurale moderne: zări şi etape
  • 1.3. Prefigurarea paradigmatică a poeziei şeizeciste
  • 1.4. Concluzii la capitolul 1

2. SISTEMUL CANONIC ŞI REVITALIZAREA POEZIEI
  • 2.1. Canonul modernist şi evoluţia structurală a liricii şaizeciste
  • 2.2. Viziuni „subterane”: confruntarea canonului modernist
  • 2.3. „Spiritus loci” între cele două structuri: baudelaireană şi whitmaniană
  • 2.4. Fondul structural originar şi condiţia canonică a liricii basarabene
  • 2.5. Concluzii la capitolul 2

3. REFORMAREA STRUCTURALĂ A POEZIEI
  • 3.1. Radicalismul structural al liricii moderne şi contribuţia reformatoare a poeziei şaizeciştilor
  • 3.2. Liberalismul modern şi restructurarea liricii şaizeciste în contextul „noului stil”
  • 3.3. Nichita Stănescu: sfidarea statutară a structurii liricii moderniste
  • 3.4. Liviu Damian: tensionarea psihologică – mod de structurare a poeziei
  • 3.5. Concluzii la capitolul 3

4. STRUCTURA ANTINOMICĂ A POEZIEI
  • 4.1 Adrian Păunescu: incomoditatea creatoare a poeziei
  • 4.2 Dumitru Matcovschi: nonconformismul – perspectivă de structurare axiologică şi artistică a poeziei
  • 4.3 Ion Vatamanu: „revolta fondului” originar al sensibilităţii poetice
  • 4.4. Concluzii la capitolul 4
5. CRIZA EULUI ŞI MEANDRELE STRUCTURALE ALE POEZIEI
  • 5.1 Pavel Boţu: reabilitarea eului şi reperele timpului ancestral
  • 5.2. Grigore Vieru: condiţia epistemică şi verbul subversiv al poeziei
  • 5.3. Victor Teleucă: singurătatea eului şi „riscul” textualizării metafizicului
  • 5.4. Concluzii la capitolul 5
6. STRUCTURA ŞI LIMITELE LIRISMULUI
  • 6.1 Ana Blandiana: structura viziunii abisalului în lirică
  • 6.2 Ion Alexandru: transcenderea mesianicului
  • 6.3 Anatol Codru: structura brâncuşiană a lirismului
  • 6.4. Anatol Ciocanu: tentaţia autodepăşirii eului creator
  • 6.5. Concluzii la capitolul 6

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI