Verbele tranzitive în limba română
|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 iunie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 septembrie 2005 Autoreferat – 0.31 Mb / în românăTezaCZU 811.135.1’367.625(478)(043 2)
|
Cuvinte Cheie
actant, activ, actualizare, acuzativ, agent, argument, bivalent, clasificare, complement, complement, dativ, derivare, diateză, lexic, obiect, ontologic, opoziţie, pacient, pasiv, prepoziţie, proces, reflexiv, rol tematic, sem, semantică, semem, sintaxă, sintagmatic, structură, subiect, taxonomic, transfer, tranzitivitate, trivalent, valenţă, verb, verbe de acţiune, verbe de stare, verbe de relaţie, verb intranzitiv, verb tranzitivAdnotare
Lucrarea este consacrată studierii verbelor tranzitive în limba română. Tranzitivitatea, o trăsătură inerentă verbului, prezintă o problemă actuală a lingvisticii contemporane. Verbele tranzitive semnifică procese realizate de un subiect activ, orientate nemijlocit asupra unui obiect. Sub aspect semantic verbele tranzitive exprimă o relaţie dintre doi participanţi: subiect care iniţiază şi realizează procesul şi obiect care suportă efectele procesului. Sub aspect sintactic verbele tranzitive apar în contextul unui obiect direct. În lucrare este dezvoltată ideea celor două tipuri de tranzitivitate: tranzitivitate semantică sau funcţională şi tranzitivitate sintactică sau formală. Prin tranzitivitate semantică se înţelege transferul acţiunii subiectului semantic asupra obiectului, iar prin tranzitivitate sintactică – capacitatea unui verb de a se combina cu un complement direct.
În funcţie de specificul tranzitivităţii prin care se caracterizează verbul, în lucrare se delimitează: 1) verbe tranzitive propriu-zise şi 2) verbe pseudotranzitive.
Verbele tranzitive propriu-zise înglobează în structura lor semantică sensul de transfer al acţiunii unui subiect asupra obiectului (a tăia lemne, a spăla rufe, a rupe o floare). În cazul acestor verbe, tranzitivitatea semantică corespunde tranzitivităţii sintactice. Verbele pseudotranzitive admit un determinant în poziţia complementului, deşi sub aspect semantic nu exprimă o acţiune ce s-ar răsfrânge asupra unui obiect. Aceste verbe se caracterizează numai prin tranzitivitate sintactică.
Lucrarea propune noi perspective de investigare a temei cercetate. Pentru prima dată a fost
evidenţiată diversitatea rolurilor tematice ale participanţilor / argumentelor ce apar în poziţia celor
doi actanţi ai structurilor bivalente ale verbelor tranzitive: subiectul şi complementul direct.
Cuprins
- 1.1 Trăsăturile verbului ca parte de vorbire
- 1.2. Opoziţia tranzitiv-intranzitiv în cadrul verbelor româneşti
- 1.3. Două tipuri de tranzitivitate – funcţională şi formală
- 1.4. Actantul obiectual – trăsătură omniprezentă a verbului tranzitiv
- 1.5. Actanţii obligatorii şi actanţii facultativi ai verbelor tranzitive
CAPITOLUL II Clasificarea semantică a verbelor tranzitive şi tipurile de actanţi
- 2.1. Locul semanticii în structura limbii
- 2.2. Verbul – semn predicativ. Nivelul semantic şi relaţional
- 2.3. Verbe tranzitive acţionale
- 2.4. Verbe tranzitive neacţionale
CAPITOLUL III Verbe tranzitive din perspectivă valenţială
- 3.1. Valenţa – noţiuni generale
- 3.2. Clasificarea valenţială a verbelor
- 3.3. Valenţa verbelor tranzitive
- a. Structuri bivalente
- b. Structuri trivalente
CAPITOLUL IV Verbele tranzitive în cadrul opoziţiei diateziale
- 4.1. Raportul dintre tranzitivitate şi diateză
- 4.2. Conjugarea verbelor tranzitive la diateza activă şi la diateza pasivă
- 4.3. Participiul – element de bază a conjugării pasive româneşti
- 4.4. Restricţii (semantice, ontice) privind capacitatea de conjugare a verbelor tranzitive la diateza pasivă
CAPITOLUL V Semantica derivatelor de la verbele tranzitive
- 5.1. Particularităţi ale derivatelor de la verbele tranzitive
- 5.2. Semnificaţia valenţială a verbelor tranzitive în semantica derivatelor de la acestea
Referenţi Oficiali
- Ion Dumbraveanu
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Gheorghe Popa
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat "A. Russo" din Bălţi
Teze
În examinare [2] :
- Structuri cu determinative antepuse şi postpuse numelui în poezia lui MIhai Eminescu
24 iulie 2010 - Verbele de stare în limba română
18 iunie 2010
Arhiva tezelor:
Acte Normative
