Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2005 / martie /

Teatrul TV: probleme de poetică şi interacţiune estetică


Autor: Alexandru Bohanţov
Gradul:doctor în studiul artelor, culturologie
Specialitatea: 17.00.01 - Arte audio-vizuale (cu specificarea: artă teatrală; artă muzicală; artă cinematografică, televiziune şi alte genuri de artă audiovizuală)
Anul:2005
Conducător ştiinţific: Dumitru Olărescu
doctor, conferenţiar cercetător, Institutul Patrimoniului Cultural
Instituţia: Institutul Studiul Artelor al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 10 martie 2005 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 21 aprilie 2005

Autoreferat

Adobe PDF document0.33 Mb / în română

Cuvinte Cheie

teatru, film, televiziune, teatru TV, teleplay, reportaj TV, documentar TV, film serial, poetică, comunicare, interacţiune, teatralizare, discurs, metadiscurs, structură, compoziţie, scenariu, ecranizare, spectacol, reprezentaţie audiovizuală, talk-show, reality-show, „punct de vedere”, cronotop, receptare, actor, spectator, public, rating, audienţă, tipologie

Adnotare

Această lucrare constituie primul studiu monografic din Republica Moldova, axat integral pe interferenţele ideatico-estetice şi sintezele artistice dintre teatru şi televiziune. Aşa-zisul produs audiovizual – teatru TV – este analizat în plan diacronic, fiind disociate limitele estetice ale genului respectiv. Este propusă o tipologie a spectacolelor de teatru TV. În baza unor exemple semnificative sunt decelate relaţiile spaţio-temporale ale spectacolului audiovizual prin prisma deosebirilor faţă de arta cinematografică: transmisiunea în direct şi apelul la publicul intern/extern în procesul de valorificare a conceptului de emisiune interactivă. Este abordată poetica „punctului de vedere”, fiind puse în valoare valenţele acestei categorii naratologice.

Autorul a introdus conceptul operaţional de teatralizare a mesajului audiovizual, arătând că multe din procedeele artei scenice sunt fructificate în programele de nonficţiune, inclusiv jurnalul de actualităţi, în emisiunile-concurs, nemaivorbind de spectacolele publicitare. Anii 90 ai sec. XX au consemnat trecerea la o nouă paradigmă în domeniul teatrului de televiziune.

Formula generică a teatrului TV a cam dispărut din grila de program, formatul actual de spectacol audiovizual, cu actori profesionişti, tinzând tot mai mult spre structura şi stilistica filmului de televiziune. În zilele noastre, suflul autentic al teatrului în audiovizual se regăseşte mai plenar în emisiunile aflate la frontiera dintre ficţiune şi nonficţiune, cu precădere în comunicarea televizată live.

S-au diversificat tipurile de discurs metateatral, a apărut formula inedită de metateleviziune (Şcoala bârfelilor de la canalul rus Kultura).

Altă direcţie importantă în activitatea teatrului TV ţine de valorificarea universului scenic prin intermediul documentarului de cultură. În acest caz, metadiscursul îndeplineşte multiple funcţii (analitică, informativă, estimativă), capătă accente mai personalizate, dând naştere la o foarte prestigioasă secţiune din audiovizualul contemporan – televiziunea de autor.

Cuprins


CAPITOLUL I. Teatrul de televiziune: potenţialul unui gen
  • 1.1. Comunicare teatrală vs. comunicare audiovizuală
  • 1.2. Privire retrospectivă asupra teatrului de televiziune
  • 1.3. Spre o tipologie a formelor de spectacol

CAPITOLUL II. Spectacolul/filmul de televiziune: structură şi compoziţie
  • 2.1. De la poetica scenariului TV la reprezentaţia audiovizuală
  • 2.2. Poetica „punctului de vedere”
  • 2.3. Problema cronotopului

CAPITOLUL III. Discurs şi metadiscurs în arta teatrului de televiziune
  • 3.1. Formula „teatrului în teatru” în versiune audiovizuală
  • 3.2. Universul scenic în documentarul de cultură

CAPITOLUL IV. Relaţia teatru/televiziune în spaţiul mediatic postmodern
  • 4.1. Fenomenul de teatralizare a mesajului audiovizual
  • 4.2. Realitatea ca spectacol