|
StatutTeza a fost susţinută pe 3 decembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 februarie 2006 Autoreferat![]() |
Teza de doctorat este consacrată fundamentării teoretice şi cercetării implicării factorului inovaţional la evaluarea eficienţei investiţiilor prin intermediul studiilor ce vizează inovaţia ca factor determinant al creşterii eficienţei economice a investiţiilor, precum şi rolul inovaţiei ca promotor al dezvoltării economice în lanţ a ramurilor economiei naţionale, prin intermediul legăturilor existente între acestea. Argumentarea interdependenţelor tehnologice dintre ramuri a stat la baza elaborării metodelor şi propunerilor cu privire la noi abordări privind estimarea eficienţei investiţiilor în inovaţii.
Cercetarea se bazează pe investigarea particularităţilor cu privire la estimarea eficienţei investiţiilor în inovaţii. Analiza complexă a efectelor inovaţiilor a condiţionat completarea metodelor de evaluare a eficienţei inovaţiilor prin argumentarea interdependenţelor tehnologice dintre ramuri.
În fundamentarea studiului realizat, o atenţie deosebită se acordă modelului balanţei legăturilor dintre ramuri ca instrument eficient de analiză a legăturilor existente dintre ramurile economiei şi de urmărire a modificărilor tehnologice din cadrul acestora, datorate unuia dintre cei mai importanţi factori – inovaţiile tehnologice.
Un loc important este atribuit metodei dependenţelor tehnologice dintre ramuri prin care se poate evalua eficienţa inovaţiei, ţinând cont de efectele inovaţiei în ramura de în care s-a realizat prima implementare şi de premisele pentru obţinerea efectelor economice maxime din aplicarea inovaţiei în ramurile conexe. Urmărind această idee a fost conceput algoritmul de evaluare a eficienţei economice a inovaţiei, care a condiţionat elaborarea modelului economico-matematic prin programarea liniară, cu funcţia scop de maximizare a profitului total obţinut din aplicarea inovaţiei, cel în ramura de bază cumulat cu suma profiturilor adiţionale, în ramurile conexe, în condiţii de limitarea a costurilor investiţionale generate de implementarea inovaţiei.
Rezultatele cercetării au un aspect conceptual şi operaţional, şi pot fi aplicate în elaborarea strategiilor şi adoptarea deciziilor agenţilor economici inovativi, în stabilirea obiectivelor politicii statului privind stimularea activităţii inovaţionale, precum şi în procesul didactic, având contribuţii la completarea teoriei şi practicii de evaluare a eficienţei investiţiilor.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: