|
StatutTeza a fost susţinută pe 23 decembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 februarie 2006 Autoreferat![]() |
Lucrarea prezintă o investigaţie complexă a simbolismului, prin prisma intertextualităţii, care este o formă universală de comunicare ce depăşeşte barierele de limbă, istorie, naţionalitate, cultură şi religie. Pe baza analizei multiaspectuale a liricii europene de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a studiilor de istorie literară, am constatat că simbolismul prezintă începutul poeziei moderne în plan mondial şi naţional.
Pentru prima dată şi într-o lumină nouă sunt apreciate câteva aspecte fundamentale ale creaţiei lui Bacovia – aisbergul poeziei moderne româneşti – şi ale bacovianismului -- un derivat autohton al simbolismului universal.
Sintetizarea relaţiilor intertextuale ne-a permis să deducem că poezia românească din Moldova de Est şi, mai apoi, proza(mai puţin dramaturgia) au fost încă din primele momente ale naşterii curentului simbolist într-o relaţie de împrumut exegetic cu literatura europeană şi naţională (din dreapta Prutului), propunând chiar manifeste de orientare simbolistă (George Meniuc, Bogdan Istru, Nicolai Costenco, Paul Mihnea, Aureliu Busuioc, Liviu Damian, Grigore Vieru, Anatol Codru…)
Avem destule motive să credem că bacovianismul autohtonizat s-a produs ca o revoluţie în sentimentalismul moldovenesc-slavofil şi romantismul mult (prea) întârziat pe aceste meleaguri mioritice. Dacă Bacovia a fost un model pentru interbelici şi un precursor prestigios prin divinaţie şi instinct pentru întreaga generaţie postbelică, este firesc să-i considerăm pe o bună parte din poeţii din Basarabia, într-un grad mai mare sau mai mic, descendenţi din bacovianism. Experienţa simbolistă mondială le ajută şi astăzi condeierilor basarabeni să definească mai uşor tragicul şi comicul existenţial, Apocalipsa care-i însoţeşte. Simbolismul şi bacovianismul continuă să transmită „mesaje” pentru generaţia poetică de astăzi şi de mâine.