Amigdalita cronică cu sindrom articular (aspecte evolutive, imunogenetice şi de tratament)
|
StatutTeza a fost susţinută pe 16 noiembrie 2016 în CSSşi aprobată de CNAA pe 28 decembrie 2016 Autoreferat – 0.52 Mb / în românăTezaCZU 616.322-002.2:616.72
|
Cuvinte Cheie
amigdalită cronică decompensată, sindrom articular, artrită reactivă poststreptococică, reumatism, antigenii leucocitari de histocompatibilitateAdnotare
Structura tezei: lucrarea este expusă pe 126 pagini de text imprimat, constă din introducere, 3 capitole, concluzii generale, recomandări practice, rezumat în limbile română, rusă, engleză şi indice bibliografic cu 217 referinţe, include 29 de figuri, 8 tabele, 5 formule şi 1 anexă. Rezultatele obţinute sunt publicate în 8 lucrări ştiinţifice, inclusiv 3 fără coautori şi 6 în ediţii recenzate.
Domeniul de studiu şi obiectivele lucrării. Actualmente, în pofida numeroaselor examinări pentru diagnosticarea formelor amigdalitei cronice (AC), rămân nerezolvate un şir de probleme privind patogeneza, tratamentul şi complicaţiile acestei afecţiuni. Eficienţa redusă a multiplelor metode de tratament ale AC este condiţionată, într-o anumită măsură, de subaprecierea impactului imunogenetic al aspectului etiopatogenic. În ultimele decenii au fost obţinute rezultate evidente în studierea corelaţiei dintre AC şi antigenii leucocitari de histocompatibilitate (HLA). Mai mult, caracteristica biochimică unică a fiecărui individ uman este determinată de polimorfismul genetic, diversitatea biochimică la nivel individual, actualizarea şi identificarea noilor alele HLA. Din aceste considerente, genotiparea HLA a unei persoane este complicată şi rămâne un obiectiv îndepărtat. Lucrările ştiinţifice consacrate studierii rolului sistemului HLA în apariţia şi evoluţia AC sunt necesare pentru perfecţionarea principiilor de tratament, elaborarea noilor criterii de diagnostic în scopul aprecierii grupelor de persoane predispuse la această afecţiune.
Noutatea ştiinţifică. Studiul corelaţiei între dereglările imunologice locale şi procesele imune sistemice, între dereglările imunologice locale şi manifestările reacţiei imunitare în zona unui proces inflamator izolat este actual şi necesar. Aceste rezultate completează viziunea patogeniei AC, argumentează necesitatea şi definitivează tratamentul patogenic, formează un pronostic just. În studiul actual au fost stabilite criteriile de tratament ale ACD în dependenţă de analiza imunogenetică, s-a efectuat analiza comparativă a evoluţiei şi pronosticului pacienţilor după tratamentul conservativ şi chirurgical al ACD.
Problema ştiinţifică soluţionată în teză constă în aprecierea impactului determinantelor antigenice HLA clasa I (A şi B) asupra tabloului clinic, evoluţiei şi tacticii de tratament la pacienţii cu ACD cu sindrom articular.
Semnificaţia teoretică a studiului. Au fost determinate particularităţile imunogenetice (antigenii HLA clasa IA, IB) şi impactul lor asupra evoluţiei ACD şi sindromului articular cu aprecierea corelaţiei cu statusul clinico-paraclinic. A fost studiată evoluţia în dinamică a manifestărilor sindromului articular după tratamentul conservativ şi chirurgical al ACD cu elaborarea indicatorilor de pronostic favorabil.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în valorificarea indicaţiilor tratamentului conservativ şi chirurgical în baza estimării indicilor clinico-paraclinici şi statusului imunogenetic (antigenii HLA clasa IA, IB) la pacienţii cu ACD şi sindrom articular.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Principalele rezultate ale studiului sunt aplicate
în procesul didactic al Catedrei Otorinolaringologie a IP USMF „Nicolae Testemiţanu” şi în
activitatea curativă a secţiei Otorinolaringologie a Spitalului Clinic Republican din Chişinău.
Cuprins
- 1.1. Consideraţii anatomo-fiziologice ale amigdalelor
- 1.2. Amigdalita cronică - aspecte contemporane de epidemiologie, etiopatogenie şi diagnostic
- 1.3. Sindromul articular în amigdalita cronică - artrita reactivă poststreptococică şi febra reumatică acută
- 1.4. Tratamentul amigdalitei cronice
- 1.5. Concluzii la capitolul 1
2. MATERIAL ŞI METODE DE STUDIU
- 2.1. Caracteristica generală a metodologiei de cercetare
- 2.2. Caracteristica generală a loturilor de studiu
- 2.3. Metode de cercetare, diagnostic şi tratament ale amigdalitei cronice
- 2.4. Metode de procesare statistică a rezultatelor
- 2.5. Concluzii la capitolul 2
3. PARTICULARITĂŢILE EVOLUTIVE, IMUNOGENETICE ŞI DE TRATAMENT ÎN AMIGDALITA CRONICĂ DECOMPENSATĂ CU SINDROM ARTICULAR
- 3.1. Tabloul clinic şi eficienţa tratamentului conservativ ale amigdalitei cronice decompensate cu sindrom articular
- 3.2. Tabloul clinic şi eficienţa tratamentului chirurgical ale amigdalitei cronice decompensate cu sindrom articular
- 3.3. Estimarea comparativă a metodelor de tratament ale amigdalitei cronice decompensate cu sindrom articular
- 3.4. Particularităţile imunogenetice în evoluţia şi eficienţa tratamentului amigdalitei cronice decompensate cu sindrom articular
- 3.5. Avantajele şi impactul diferitor metode de tratament în funcţie de particularităţile imunogenetice ale pacienţilor cu amigdalită cronică decompensată şi sindrom articular
- 3.6. Concluzii la capitolul 3
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI PRACTICE
Referenţi Oficiali
- Lucian Danilov
doctor habilitat, conferenţiar universitar
Membrii Consiliului Ştiintific
- Mihail Maniuc, preşedinte
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Svetlana Diacova, secretar
doctor, conferenţiar universitar - Vladimir Popa, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Ninel Revenco, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Nicolae Buracovschi, membru
doctor - Victor Osman, membru
doctor
Teze
Acte Normative
