|
StatutTeza a fost susţinută pe 8 decembrie 2016 în CSSşi aprobată de CNAA pe 16 februarie 2017 Autoreferat![]() TezaCZU 653.743 : 631.526 (478)
|
Teza include introducere, șase capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 295 titluri, 77 pagini text de bază, 50 figuri și 33 tabele.
Rezultatele obținute au fost publicate în 15 lucrări.
Domeniul de studiu: Genetică vegetală.
Scopul cercetării constă în determinarea variabilității genetico-moleculare și biochimice a genotipurilor de S. sclarea din Republica Moldova şi asocierea rezultatelor la nivel de ADN– ARN–proteine–metaboliţi, în vederea descrierii proceselor ce ţin de potenţialul metabolismului secundar și identificării posibilităților de selectare direcţionată a formelor cu caractere economic valoroase.
Obiectivele lucrării au fost stabilirea variabilității la S. sclarea în baza aplicării instrumentelor bioinformatice, estimarea variabilității genetice a șerlaiului prin evidențierea polimorfismului genetic, analiza nivelului de expresie al genelor LPPS și HPPR, evaluarea biochimică a conținutului de sclareol și compuşi polifenolici, corelarea rezultatelor obţinute la nivelele de organizare studiate.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a cercetării rezidă în stabilirea în premieră a variabilității genetico-moleculare și biochimice a germoplasmei locale de S. sclarea, precum și evidențierea particularităţilor specifice, care relevă capacitatea ameliorativă sporită, şi determinarea nivelului de expresie a genei LPPS, responsabilă de sinteza lambda-13-en-8-ol difosfat sintazei, care participă în formarea sclareolului, de asemenea și a genei HPPR, responsabilă de sinteza hidroxifenilpiruvat reductazei, implicată în calea metabolică de formare a acidului rozmarinic.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în fundamentarea ştiinţifică a potenţialului ameliorativ la S. sclarea prin corelarea datelor moleculare cu cele biochimice, ceea ce a condus la evidențierea a trei hibrizi (H3, H4 şi H8) cu o capacitate biosintetică înaltă privind compușii majori, precum sclareolul și acizii polifenolcarboxilici, exprimați în acid rozmarinic, fapt care a permis eficientizarea procesului de ameliorare şi creare a hibrizilor înalt competitivi. Semnificaţia teoretică a cercetării este susţinută de metodologia integrativă de analiză a datelor biochimice și molecular-genetice și corelarea expresiei genelor LPPS și HPPR cu cantitatea de compuși biologic activi (sclareol și polifenoli), care contribuie la aprofundarea cunoștințelor privind mecanismele genetico-moleculare de sinteză a metaboliţilor secundari şi oferă posibiltăţi de pronosticare a formelor productive în baza unui complex de indicatori.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în identificarea spectrului polimorfic şi modului de moştenire a ampliconilor RAPD, cuantificarea conținutului de sclareol și compuși polifenolici la 28 genotipuri de S. sclarea, evidențierea a trei hibrizi cu capacitate biosintetică sporită, precum şi elaborarea și implementarea instrumentului UDaCoT şi a bazei de date Med Plant în cercetările biologice.
Implementarea rezultatelor. Primerii RAPD și primerii specificii elaboraţi pentru genele
LPPS și HPPR sunt utilizați în studiul speciei S. sclarea în cadrul Centrului Genetică
Funcțională şi sunt recomandaţi pentru studii genetico-moleculare ulterioare. Rezultatele expuse
în teză pot fi utilizate ca suport de referinţă în programele de ameliorare a speciei şi reprezintă
material ştiinţifico-didactic pentru cursurile de genetică, bioinformatică și biochimie. Se
recomandă hibrizii H3, H4 şi H8, care au prezentat particularități biosintetice superioare, în
scopul evaluării și utilizării în crearea soiurilor de proveniență hibridă.