Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române


Autor: Gheorghe Popa
Gradul:doctor habilitat în filologie
Specialitatea: 10.02.01 - Limba română
Anul:2007
Consultant ştiinţific: Silviu Berejan
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 30 noiembrie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.55 Mb / în română

Teza

CZU 811.135.1’373.7

Adobe PDF document 2.17 Mb / în română
255 pagini


Cuvinte Cheie

accepţie, actualizare, acţiune, adjectiv, adjectival, adjectivare, adverb, adverbial, adverbializare, afectiv, analitic, analitism, analogie, calc, categorie, clasificare, combinatoriu, compatibilitate, component, compus, conjuncţie, conotaţie, context, conţinut, conversiune, denotaţie, derivare, desemnare, diacronie, dislocare, economie, extralingvistic, facultativ, frazeologie, funcţional, gramatical, intonaţie, lexem, lexic, lexicologie, limbă, locuţiune, motivat, nominalizare, omonim, parte de vorbire, perifrază, polisemie, prepoziţie, pronume, referent, schimbare, sem, semn lingvistic, semnificant, semnificat, semnificaţie, sintetic, sistem, stil, structură, substantiv, substitut, termen, topică, unitate, valenţă, verb, vocabular, vorbire.

Adnotare

Lucrarea de faţă şi-a propus să supună analizei un tip special de îmbinare stabilă de cuvinte – locuţiunile. Conceput drept un mijloc ce are menirea de a completa sistemul unităţilor nominative, acest fenomen de limbă este examinat din diferite perspective (sistemico-structurală, gramaticală, semantică, funcţională) şi, la momentul oportun, în raport cu alte unităţi glotice (cuvintele propriu-zise, frazeologismele ş.a.).

Pornindu-se de la adoptarea unei viziuni de ansamblu asupra sistemului lexical, în general, şi asupra celui locuţional, în special, se încearcă a elucida conceptul de locuţiune atît în baza unor repere teoretice (cum ar fi asimetria semnelor limbii, principiul economiei ş.a.), cît şi în baza evidenţierii unor caracteristici pertinente ale locuţiunilor. Din start, ca punct de orientare a servit premisa că locuţiunile comportă nu numai trăsături comune cu alte fenomene glotice adiacente, dar şi anumite trăsături ce le deosebesc de aceste fenomene.

Faptul că locuţiunile se aseamănă în unele privinţe cu alte fenomene de limbă nu justifică însă nici identificarea lor cu aceste fenomene, nici atribuirea acestora unor trăsături improprii, nici includerea lor în obiectul de studiu al altor discipline decît al celei care se ocupă de studiul lexicului din diferite perspective. În acest sens, observaţiile pe marginea fenomenului investigat, făcute atît în baza valorificării şi estimării rezumative a demersurilor (nu de puţine ori, convergente şi/sau complementare) expuse de-a lungul timpului de lingvişti care reprezintă diferite orientări ştiinţifice, cît şi în baza propriilor reflecţii au condus la ideea că locuţiunile constituie un strat indispensabil al sistemulu lexical, ce completează sistemul unităţilor nominative ale limbii române.

Cuprins


CAPITOLUL I Din istoricul problemei
  • 1.1. Locuţiunea ca obiect al investigaţiilor teoretice
  • 1.1.1. Cercetarea ştiinţifică a locuţiunilor în lingvistica românească
  • 1.1.2. Interpretarea „frazeologică” a locuţiunilor
  • 1.1.3. Viziunea „locuţională” a lui Ch. Bally şi a lui V. V. Vinogradov
  • 1.2. Contribuţia dicţionarelor la elucidarea conceptului de locuţiune

CAPITOLUL II Unele repere fundamentale
  • 2.1. Dualismul asimetric al unităţilor locuţionale
  • 2.2. Locuţiunile şi principiul economiei
  • 2.3. Cauzele apariţiei locuţiunilor
  • 2.4. Precizări conceptuale şi terminologice
  • 2.4.1. Privire de ansamblu.61
  • 2.4.2. Locuţiunea şi frazeologismul: termeni sinonimi?
  • 2.4.3. Locuţiunea şi expresia: termeni corelativi?

CAPITOLUL III Esenţa şi definiţia locuţiunii
  • 3.1. Dificultăţi privind determinarea statutului locuţiunilor
  • 3.2. Caracteristicile locuţiunilor
  • 3.2.1. Aspectul grafic
  • 3.2.2. Topica elementelor componente
  • 3.2.3.Disocierea
  • 3.2.4. Reproductibilitatea
  • 3.2.5. Substituirea componenţilor
  • 3.2.6. Sinonimia
  • 3.2.7. Caracterul idiomatic
  • 3.2.8. Regimul semantic
  • 3.2.9. Trăsături proprii elementelor componente
  • 3.2.10. Coeziunea semantică
  • 3.2.11. Natura prognozabilă
  • 3.2.12. Traductibilitatea / intraductibilitatea
  • 3.2.13. Statutul sintactic
  • 3.2.14. Definiţia locuţiunii

CAPITOLUL IV Particularităţile lexico-structurale ale locuţiunilor
  • 4.1. Preliminarii
  • 4.2. Caracterul modelat al locuţiunilor
  • 4.3. Observaţii pe marginea modelelor lexico-structurale ale locuţiunilor
  • 4.4. Componenţa lexicală a locuţiunilor şi a frazeologismelor

CAPITOLUL V Particularităţile gramaticale ale locuţiunilor
  • 5.1. Preliminarii
  • 5.2. Locuţiunile substantivale
  • 5.3. Locuţiunile adjectivale
  • 5.4. Locuţiunile verbale
  • 5.5. Locuţiunile adverbiale
  • 5.6. Locuţiunile pronominale
  • 5.7. Locuţiunile numerale
  • 5.8. Locuţiunile prepoziţionale
  • 5.9. Locuţiunile conjuncţionale

CAPITOLUL VI Particularităţile semantice ale locuţiunilor
  • 6.1. Preliminarii
  • 6.2. Locuţiunile şi triada coşeriană (desemnare-semnificaţie-sens)
  • 6.3. Aspecte semantice generale ale locuţiunilor
  • 6.4. Semantica locuţiunilor (în raport cu cea a corelativelor)