Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Particularităţi ale topicii în scrierile cronicarilor români din secolele XVII-XVIII


Autor: Elena Varzari
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.02.01 - Limba română
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Vitalie Marin
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 8 decembrie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.31 Mb / în română

Teza

CZU 811.135.1(043.2)

Adobe PDF document 1.10 Mb / în română
186 pagini


Cuvinte Cheie

antepoziţie, antetemă, coeziunea textului, datum, dinamism comunicaţional, dislocare, dominantă acţională, dominantă cantitativă, dominantă impresivă, emfază, encliză, extrapoziţie, funcţie anaforică, funcţie cataforică, funcţie comunicativă, funcţie de organizare a textului, funcţie emfatică, funcţie estetică, hipertemă, hiperremă, inversiune, inversiune parţială, microtext, nominativus pendens, novum, ordine directă, ordine inversă, ordine lineară, ordine structurală, topică obiectivă, topică subiectivă, paralelism tematic, paralelism rematic, progresie comunicativă, postpoziţie, remă, segmentare informaţională binară, temă, tipologia topicii, tip discursiv, topicalizare, topică retorică, unitate transfrastică

Adnotare

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze particularităţile ordinii cuvintelor în cronicile româneşti din secolele XVII-XVIII din perspectiva relaţiei propoziţie – text. Pentru cercetarea topicii sub acest aspect, sînt consideraţi relevanţi doi parametri: funcţia şi locul pe care îl ocupă propoziţia în cadrul unui microtext (unitate transfrastică). Delimitarea microtextului se face pe baza relaţiei progresie tematică – grad de coeziune între propoziţii – topică. Sînt atestate şi analizate diferite tipuri de progresie tematică în cronici (în versiunea F.Daneš), în special, succesiunea tematică lineară şi succesiunea cu temă constantă. Modelele identificate la acest compartiment în operele cronicarilor ilustrează impunerea în textul artistic a funcţiei strucutral-organizatorice a topicii.

Studiată într-un cadru mai larg decît cel al unei singure propoziţii, deci fiind inclusă în relaţia propoziţie iniţială – propoziţie-comentariu – propoziţie-concluzie, ordinea cuvintelor în cronici îşi modifică valoarea obiectivă / subiectivă. De aici efectuarea unei delimitări nete operată în lucrarea de faţă pentru noţiunile topică obiectivă – topică subiectivă, distincţie fundamentală pentru caracterizarea topicii. Sînt stabilite şi caracterizate următoarele tipuri de topică în cronici: topică directă cu valoare obiectivă, topică directă cu valoare subiectivă, topică inversă cu valoare obiectivă şi topică inversă cu valoare subiectivă. Este cercetat şi specificul topicii în structurile cu dinamism echilibrat. În teză se analizează şi funcţiile pe care le deţin diferite părţi de propoziţie în poziţia iniţială: de realizare a coeziunii; de enunţare a informaţiei cunoscute pentru a introduce o informaţie nouă; de reliefare a agenţilor care reprezintă o cunoaştere preexistentă; de formulare a temei unei unităţi transfrastice; funcţie epică; de evidenţiere prin extrapoziţie a subiectului („nominativus pendens”) ş.a. Pentru poziţia finală sînt semnalate funcţiile: de marcare a coeziunii; de enunţare a informaţiei noi; de prefigurare a hipertemei unei secvenţe; de precizare sau completare ş.a.

Pe baza segmentării actuale a propoziţiei sînt descrise şi interpretate diverse succesiuni ale ordinii cuvintelor, fiind alcătuită o tipologie. Se elucidează condiţiile în care aceeaşi ordine lineară reprezintă structuri diferite. Sînt stabiliţi factorii care produc varierea topicii şi care limitează modificările ei, precum şi funcţiile de care dispune ordinea cuvintelor în cronici: comunicativă, structural-organizatorică, gramaticală, stilistică (cu variantele emfatică şi estetică). Materialul faptic ilustrează modul în care autorii letopiseţelor au utilizat topica pentru realizarea coeziunii textului şi pentru crearea unor efecte expresive, folosind în acest sens succesiuni ale cuvintelor ce pot fi considerate tipice pentru crearea unui stil specific al cronicarilor

Cuprins



CAPITOLUL I Generalităţi privind studierea topicii
  • 1. Caracterul linear al limbajului şi ordinea cuvintelor
  • 2. Topica şi segmentarea binară a propoziţiei
  • 2.1. Tendinţe comunicative în interpretarea topicii
  • 2.2. Structura informaţională binară a propoziţiei şi topica


CAPITOLUL II Topica cronicilor din perspectiva relaţiei propoziţie –text

  • 1. Ordinea cuvintelor şi coeziunea propoziţiilor
  • 2. Organizarea secvenţială a cronicilor
  • 2.1. Delimitarea unităţilor transfrastice în cronici
  • 2.2. Topica în cadrul propoziţiei iniţiale a unităţii transfrastice
  • 2.3. Topica în propoziţiile care dispun de un context anterior


CAPITOLUL III Tipuri, factori, funcţii ale topicii în cronici

  • 1. Topică obiectivă – topică subiectivă: necesitatea unei delimitări
  • 2. Particularităţile topicii obiective în cronici
  • 2.1. Tipologia topicii obiective
  • 2.1.1. Topica directă cu valoare obiectivă
  • 2.1.2. Topica inversă cu valoare obiectivă
  • 2.2. Factori care determină în cronici alegerea topicii obiective
  • 3. Particularităţile topicii subiective în cronici
  • 3.1. Tipologia topicii subiective
  • 3.1.1. Topica directă cu valoare subiectivă
  • 3.1.2. Topica inversă cu valoare subiectivă
  • 3.1.3. Topica în cadrul componentelor segmentării informaţionale binare
  • 3.2. Factori care determină alegerea topicii subiective în cronici