Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Sinteza și studiul combinațiilor complexe polinucleare ale metalelor -s și -d cu acidul salicilic și derivații lui


Autor: Gorincioi Viorina
Gradul:doctor în chimie
Specialitatea: 02.00.01 - Chimie anorganică
Anul:2022
Conducător ştiinţific: Constantin Turtă
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Chimie
Consultant ştiinţific: Vasile Lozan
doctor habilitat, conferenţiar cercetător
Instituţia: Institutul de Chimie

Statut

Teza a fost susţinută pe 9 noiembrie 2022 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 21 decembrie 2022

Autoreferat

Adobe PDF document1.71 Mb / în română

Teza

CZU 546.3-32.057:547.587.11(043.2)

Adobe PDF document 9.12 Mb / în română
217 pagini


Cuvinte Cheie

oxo–carboxilați ai Fe(III) și Cu(II), clusteri heteropolinucleari, acid salicilic, metale 3d, spectroscopia Mössbauer, nanoparticule (NP), activitate biologică

Adnotare

Structura tezei: Teza a fost realizată în cadrul Institutului de Chimie, Laboratorul Chimie Bioanorganică și Nanocompozite. Lucrarea este scrisă în limba română și este structurată pe introducere, 4 capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 332 de titluri, 135 pagini text de bază, 73 figuri, 15 tabele și 13 anexe. Rezultatele obținute au fost publicate în 45 lucrări științifice, inclusiv: 16 articole; 23 rezumate la conferințe; 6 brevete de invenție.

Scopul lucrării a fost axat pe sinteza și cercetarea prin diverse metode fizico-chimice a combinațiilor complexe polinucleare ale unor metale s și d cu acidul salicilic și derivații lui cu proprietăți aplicabile în practică.

Obiectivele cercetării: sinteza compușilor homo– și heteronucleari noi de tip s–d, d–d în baza acidului salicilic și derivaților acestuia; obținerea combinațiilor coordinative cu potențial biologic activ; utilizarea salicilaților de Fe(III) noi sintetizați drept precursori în sinteza NP oxizilor de fier.

Noutatea și originalitatea științifică: sinteza a 22 complecși noi ai Fe(III) și Cu(II), obținerea a 13 probe de nanoparticule (NP) folosind ca precursori combinații complexe homo– și heteronucleare ale Fe(III) cu acidul salicilic. Au fost puse în evidență proprietățile biologic-active ale unor compuși heteronucleari sintetizați, precum și a unor NP. Rezultatele obținute care contribuie la soluționarea unei probleme științifice importante: stabilirea procedeelor optime de sinteză a clusterilor homo– și heteronucleari de Fe(III) și Cu(II), elaborarea condițiilor favorabile de obținere a NP utilizând ca precursori clusteri ai Fe(III), studiul activității biologice și anticorozive a compușilor care au permis identificarea activităților biostimulatoare, antimicotice și anticorozive cu potențial aplicativ sporit.

Semnificația teoretică: au fost obținuți clusteri homo– și heteronucleari ai fierului (III) cu Mg(II), Ca(II), Sr(II), Ba(II), Cr(III), Mn(II), Co(II), Ni(II), Cu(II), Zn(II) și cuprului(II) cu Ca(II), Sr(II), Ba(II). A fost stabilită structura clusterilor în stare solidă și au fost determinate proprietățile fizico-chimice și biologice ale compușilor coordinativi sintetizați precum și ale NP oxizilor de Fe(III).

Valoarea aplicativă: constă în utilizarea metodelor optimizate de sinteză a complecșilor ionilor de metale cu ioni salicilat pentru obținerea unor noi complecși cu proprietăți prestabilite; clusterii obținuți manifestă proprietăți anticorozive, antiproliferative și biostimulatoare.

Implementarea rezultatelor științifice: a fost demonstrată activitatea salicilaţilor heterotrinucleari ai Fe(III) asupra biosintezei catalazei la tulpinile Penicillium piceum F–648 A3 și Penicillium funiculosum CNMN FD; proprietățile inhibitoare ale compușilor [Fe3O(SalH)7(H2O)2]∙2DMA∙CH3OH∙1,5THF∙2,6H2O și [CuBa(SalH)4(DMA)4(H2O)] de proliferare a fungilor din specia Cryptococcus Neoformans; proprietățile anticorozive ale compusului {[FeSr2(Sal)2(SalH)2NO3(DMA)4]}n; activitatea biostimulatoare a NP asupra micromicetelor din genurile Aspergillus, Penicillium și Trichoderma.

Cuprins


1. COMBINAŢII COMPLEXE POLINUCLEARE ALE METALELOR 2s ŞI 3d CU ACIDUL SALICILIC ŞI DERIVAŢII SĂI
  • 1.1. Generalități. Combinaţii complexe ale metalelor de tip 2s cu acidul salicilic
  • 1.2. Combinaţii complexe ale ionilor metalelor de tip 3d cu acidul salicilic
  • 1.3. Combinaţii complexe homo– şi heteronucleare ale metalelor de tip 3d cu derivaţii acidului salicilic. Compuși homo– și heteronucleari în calitate de precursori pentru obținerea nanoparticulelor. Proprietăți utile ale compușilor coordinativi cu anioni salicilat și diferiți ioni de metale
  • 1.4. Concluzii la capitolul 1

2. METODE DE SINTEZĂ, ANALIZĂ ȘI CERCETARE
  • 2.1. Metode generale de sinteză a combinațiilor complexe homo– și heteronucleare
  • 2.2. Sinteza compușilor coordinativi carboxilici
  • 2.3. Sinteza nanoparticulelor din salicilații homo– și heteronucleari
  • 2.4. Metode de analiză și dispozitive utilizate în cercetare
  • 2.5. Concluzii la capitolul 2

3. SINTEZA, STUCTURA ŞI PROPRIETĂŢILE SALICILAŢILOR HOMO– ŞI HETERONUCLEARI AI FIERULUI(III) ȘI CUPRULUI(II) CU UNELE METALE 2s ȘI 3d
  • 3.1. Sinteza, structura şi proprietăţile complecşilor heteronucleari ai fierului (III) cu metale de tip 2s cu anioni salicilat.
  • 3.1.1. Studiul prin spectroscopia IR și analiza termogravimetrică.
  • 3.1.2. Analiza difracției cu raze X pe monocristal și spectroscopia Mössbauer
  • 3.2. Combinaţii coordinative heteronucleare ale ionilor metalelor 3d cu anioni salicilat
  • 3.2.1. Sinteza, structura şi proprietăţile combinațiilor de tipul [Fe2MO(Sal)6(Solv)x]∙nSolv∙mH2O, unde M= Cr(III), Mn(II), Co(II), Ni(II), Cu(II), Zn(II)
  • 3.2.2. Studiul prin spectroscopia IR și analiza termogravimetrică
  • 3.2.3. Analiza difracției cu raze X pe monocristal și spectroscopia Mössbauer
  • 3.3. Combinaţii coordinative homonucleare ale fierului(III) cu anioni salicilat...............
  • 3.3.1. Sinteza, stuctura şi proprietăţile complecșilor homonucleari ai fierului(III) cu fragmentul {Fe3O}
  • 3.3.2. Studiul prin spectroscopia IR și analiza termogravimetrică
  • 3.3.3. Analiza difracției cu raze X pe monocristal și spectroscopia Mössbauer
  • 3.3.4. Compusul homotetranuclear [Fe4O2(Sal)4(H2O)6]∙4DMA∙0,75H2O
  • 3.4 Sinteza, structura și proprietățile complecșilor cuprului(II) cu acidul salicilic și derivații săi
  • 3.4.1. Sinteza, structura și proprietățile complecșilor heteronucleari ai cuprului(II) cu acidul salicilic
  • 3.4.2. Sinteza, structura şi proprietăţile salicilaţilor heteronucleari ai cuprului(II) cu acidul 5–metilsalicilic
  • 3.4.3. Sinteza, structura și proprietățile complexului heteronuclear ai cuprului(II) cu acidul 5–clorsalicilic
  • 3.5. Concluzii la capitolul 3

4. SINTEZA NANOPARTICULELOR (NP) OXIZILOR DE FIER OBȚINUTE DIN PRECURSORI POLINUCLEARI AI FIERULUI(III). INVESTIGAȚII BIOLOGICE ȘI ANTICOROZIVE ALE COMPUȘILOR SINTETIZAȚI
  • 4.1. Sinteza și caracterizarea nanoparticulelor oxizilor de fier(III) obținute din salicilații polinucleari
  • 4.1.1. Efectul nanoparticulelor oxidice în bază de fier, Fe–Cu, Fe–Zn asupra creșterii micromicetelor din genul Aspergillus, Penicillium și Trichoderma.
  • 4.1.2. Efectul nanoparticulelor oxidice în bază de fier, Fe–Cu, Fe–Zn asupra activității antifungice a micromicetelor
  • 4.1.3. Influența nanoparticulelor utilizate în procesul de liofilizare asupra viabilității fungilor din genul Aspergillus și Trichoderma
  • 4.2. Complecșii homo– şi heteronucleri ai fierului(III) și cuprului(II) cu acidul salicilic și 5–metilsalicilic în calitate de inhibitori și biostimulatori
  • 4.2.1. Acţiunile salicilaţilor heterotrinucleari ai fierului(III) asupra biosintezei catalazei la tulpinile Penicillium piceum F-648 A3 și Penicillium funiculosum CNMN FD
  • 4.2.2 Utilizarea heterocompușilor coordinativi [CuSr(SalH)4(DMA)4(H2O)] şi {[CuSr(5–CH3SalH)4(DMA)4(H2O)]}n la cultivarea cianobacteriei Spirulina platensis
  • 4.2.3.Inhibitori al proliferării fungilor din specia Cryptococcus neoformans în baza combinațiilor coordinative homo– și heteronucleare [Fe3O(SalH)7(H2O)2]·2DMA·CH3OH·1,5THF·2,6H2O și [СuBa(SalH)4(DMA)4(H2O)]
  • 4.2.4. Studiul compusului coordinativ {[FeSr2(Sal)2(SalH)2(NO3)(DMA)4]}n în calitate de inhibitor al coroziunii oțelurilor în apă
  • 4.2.5. Caracterizarea produselor coroziunii (PC)
  • 4.3. Concluzii la capitolul 4

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE ANEXE CURRICULUM VITAE
LISTA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE