română | русский | english

Autor: Angela Grădinaru Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.02.05 - Limbi romanice (cu indicarea limbii concrete) Anul: 2007 Consultant ştiinţific: Eufrosinia Axenti doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 26 aprilie 2007 în CSS şi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007 Autoreferat – 0.26 Mb / în română Teza CZU 811.133.1'373.42 (043.2) 1.20 Mb / în română 256 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Obiectul cercetării tezei de doctorat îl constituie cuvintele cu fonetism apropiat şi cu sensuri diferite, care, prin atracţie paronimică şi datorită Imaginarului Lingvistic al locutorului, duc la apariţia alianţelor paronimice iluzorii.

Fenomenul paronimiei fiind determinat de caracterul antropocentric ce se manifestă prin comportamentul verbal uman, condiţionează crearea cuplurilor paronimice, concepute asociativ. Cvasiidentitatea formală şi nonidentitatea semantică, structura binară a paronimelor, individualitatea funcţională a fiecărui paronim sunt deseori utilizate de către locutori neintenţionat în procesul interacţiunii verbale (fapt condiţionat de Imaginarul Lingvistic al locutorului) şi în mod intenţionat (în discursul aforistic, repetat, paremiologic, în jocurile de cuvinte, ca un exerciţiu intelectual asupra virtualităţii limbii).

În virtutea acestui aspect de funcţionare a limbii, s-au cristalizat două tehnici ale fenomenului paronimiei: atracţia paronimică neintenţionată şi paronomazia (atracţie paronimică intenţionată). Necesităţile şi subtilităţile gândirii umane depăşesc cu mult posibilităţile oferite de sistem, fapt care motivează, devierile de la normele prescriptive, actualizate prin fenomenul atracţiei paronimice.

Examinarea paronimiei la nivel de sistem ne-a permis să relevăm caracterul prim al factorului formal în efectuarea operaţiilor de codare şi decodare a actelor comunicative, motivându-se opţiunea pentru un demers de natură formală, el fiind consecinţa dorinţei de a pune în relief ideea că semnificantul în comunicare este uneori mai semnificativ decât însăşi semnificatul, ocultat graţie sonorităţilor, care mnemonic sunt mai acceptabile pentru locutorul ordinar în comunicarea orală.

S-a pus în valoare examinarea paronimiei din perspectiva conceptului teoretic Norma Plurală pentru a ne ralia concepţiei lui E. Coşeriu conform căreia vorbirea (uzul), depăşind taxonomiile prescriptive şi combătând monismul normei, poate să exerseze o influenţă asupra limbii. Uzul prin frecvenţa sa poate condiţiona apariţia atracţiei paronimice, care, la rândul ei, este generată de prezenţa factorului uman. Fenomenul atracţiei paronimice este propriu comunicării orale în contextul Imaginarului Lingvistic. Paronimul mai cunoscut îl atrage pe cel neasimilat încă de unii vorbitori şi alianţele paronimice nu lipsesc nici din aspectul scris al limbii.

Am insistat şi asupra valorilor semantico-stilistice ale atracţiei paronimice. Jocurile de cuvinte, discursul repetat, paremiologic şi cel aforistic constituie un teren propice de manifestare a fenomenului cercetat. Au fost reliefate trăsăturile paronomazei (caracterul lapidar, elipsa, structura binară, funcţia mnemotehnică) care au menirea de a captiva publicul cititor (ascultător) sporind astfel, calitatea, eficacitatea şi expresivitatea limbajului.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Ion Manoli
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
• Valentina Scutelniciuc
  doctor, conferenţiar universitar

 Teze

[...] Acte Normative