Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2007 / mai /

Unele aspecte farmacoterapeutice în disfuncţia diastolică de geneză hipertensivă: beta-adrenoblocada nonselectivă versus dihidropiridină de generaţia III


Autor: Popescu Liuba
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.06 - Cardiologie şi reumatologie
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Alexandru Carauş
doctor habilitat, profesor cercetător, Instituţia Medico-Sanitara Publică Institutul de Cardiologie
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 22 mai 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.35 Mb / în română

Teza

CZU 616.12-008.331.1-091-085.225.2

Adobe PDF document 1.06 Mb / în română
140 pagini


Cuvinte Cheie

hipertensiunea arterială, beta-adrenoblocantul nonselectiv, dihidropiridină de generaţia III, disfuncţia diastolică

Adnotare

Prezentul studiul reflectă rezultatele celor 101 pacienţi cu hipertensiune arterială gradul II-III cu disfuncţie diastolică (confirmată eco-cardiografic) şi insuficienţă cardiacă clasa funcţională CF I-III (NYHA) trataţi cu Amlodipin versus Timolol pe parcursul unui an.

În pofida funcţiei sistolice preservate (FE 60,50,7%) la pacienţii cu HTA severă este atestată prezenţa sindromului de insuficienţă cardiacă cu o clasă funcţională (NYHA) medie 1,60,08.

Funcţia diastolică s-a constatat afectată la pacienţii cu HTA severă, preponderent după tipul "relaxare întârziată" – 90,2%, rareori – tip "restrictiv" – 7,8% şi neînsemnat – tip "pseudonormal" – 2%. Evaluarea complexă a pacienţilor cu hipertensiune arterială şi disfuncţie diastolică a relatat incidenţa sporită a profilului diurn "night-picker" şi "non-dipper" - 72,4% cazuri pentru tensiunea arterială sistolică şi - 71,7% tensiune arterială diastolică.

Medicaţia triplă de durată (diuretic derivat de hidrochlortiazidă + IEC a A II + Timolol sau Amlodipin) a demonstrat o acţiune benefică asupra indicilor de variabilitate a TA la supravegherea de durată. Astfel indicii variabilităţii STD TAS medie/zi, STD TAS medie/noapte, STD TAD medie/zi şi STD TAD medie/noapte s-au redus autentic în ambele loturi (p<0,001), predominant în lotul tratat cu Timolol vs Amlodipin (46,2% vs 43,6%, 58,4% vs 51%, 53,4% vs 42,2%, 59,6 vs 49,5%).

Funcţia diastolică a VS s-a îmbunătăţit la toate etapele de control, efectul maxim fiind înregistrat la finele studiului. Spre finele perioadei de supraveghere cei mai importanţi indicatori a funcţiei diastolice: raportul E/A a crescut cu 98,5% Timolol versus 91,3% Amlodipin din contul ameliorării fazei de umplere precoce; timpul relaxării izovolumetrice s-a redus cu 29,3% vs 26,4% şi timpul deceleraţiei - 19,1% vs 14,4% cunosc o ameliorare mai evidentă la medicaţia cu beta-adrenoblocantul nonselectiv Timolol. În acest context, ponderea pacienţilor cu paternul de umplere ventriculară "relaxare întârziată" a constituit – 34,2% versus 10% în loturile I şi II respectiv, la ceilalţi fiind documentată normalizarea funcţiei diastolice. Ameliorarea evidentă a parametrilor funcţiei diastolice a fost o consecinţă a reducerii gradului de hipertrofie ventriculară stângă în urma tratamentului îndelungat combinat.

Tratamentul de durată a rezultat cu o ameliorare mai importantă a toleranţei la efort fizic în cazul utilizării beta-adrenoblocantului comparativ cu dihidropiridină, fiind consemnată şi autenticitatea statistică la ambele loturi (p<0,001). Analiza corelaţională a demonstrat o corelare medie (0,38), statistic semnificativă (p<0,001), între testul "mers 6 minute" şi indicii capacităţii fizice determinaţi prin efort fizic dozat la cicloergometru.

Analiza corelaţională între parametrii funcţiei diastolice şi variabilitatea TA a relatat o corelare medie - 0,38 (p<0,001).

Rezultatele studiului au demonstrat efectul benefic a ambelor remedii asupra profilului diurn şi funcţiei diastolice a miocardului ventriculului stâng, dar efectul predominant relevat în cazul utilizării beta-adrenoblocantului nonselectiv Timolol.

Cuprins


CAPITOLUL I. Revista literaturii
  • 1.1. Semnificaţia indicilor variabilităţii tensiunii arteriale
  • 1.2. Disfuncţia diastolică în hipertensiunea arterială
  • 1.2.1. Strategii terapeutice în disfuncţia diastolică

CAPITOLUL II. Material şi metode
  • 2.1. Caracteristica materialului clinic
  • 2.2. Metodele de investigare
  • 2.2.1. Anchetarea
  • 2.2.2. Examenul clinic
  • 2.2.3. Metode instrumentale
  • 2.2.4. Metode de laborator
  • 2.3. Metode de prelucrare statistică

CAPITOLUL III. Rezultatele studiului
  • 3.1. Particularităţile clinico-hemodinamice la etapa iniţială
  • 3.2. Tratamentul de durată
  • 3.2.1. Evoluţia clinico-hemodinamică în funcţie de medicaţie
  • 3.2.2. Indicii monitorizării ambulatorii automate a tensiunii arteriale şi frecvenţei contracţiilor cardiace în funcţie de medicaţie
  • 3.2.3. Evoluţia indicilor funcţiei diastolice şi hipertrofiei miocardului ventriculului stâng în funcţie de medicaţie
  • 3.2.4. Analiza comparativă a rezultatelor probei cu efort fizic dozat în funcţie de medicaţie
  • 3.2.5. Influenţa terapiei de durată asupra rezultatelor testului „mers 6 minute”
  • 3.2.6. Modificările vasculare retiniene la supraveghere de durată în funcţie de medicaţie
  • 3.2.7. Evoluţia statusului neurohormonal în funcţie de medicaţie
  • 3.2.8. Evoluţia funcţiei renale în prezenţa disfuncţiei diastolice în funcţie de medicaţie
  • 3.2.9. Analiza corelativă între indicii funcţiei diastolice, hipertrofiei miocardului ventriculului stâng, indicii capacităţii fizice, gradului de afectare a retinei, rinichilor şi variabilele MAATA

CAPITOLUL IV. Discuţii