Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2007 / mai /

Morfogeneza unor imunodeficienţe congenitale


Autor: Lilia Siniţîna
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.15 - Anatomie patologică
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Ion Fuior
doctor habilitat, profesor universitar, Instituţia medico-sanitară publică Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 30 mai 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.46 Mb / în română

Teza

CZU 616-097-053.1+616-091

Adobe PDF document 9.84 Mb / în română
157 pagini


Cuvinte Cheie

Imunodeficienţă congenitală, sindrom de imunodeficienţă primară, DiGeorge, Louis Bar, Nezelof, displazie timică, reticulo-epiteliu, transformare accidentală a timusului, infecţie intrauterină, apoptoză, autofagie, limfocite, depleţie limfocitară, segregare cortico-medulară, corpusculi Hassall, celule endoteliale, incluzii virale, anticorpi monoclonali, microscopie electronică

Adnotare

Teza este consacrată particularităţilor morfogenezei imunodeficienţelor congenitale determinate de acţiunea factorilor ereditari şi infecţiei intrauterine. În cadrul studiului a fost apreciată incidenţa sindroamelor de imunodeficienţă primară congenitală, precum şi rata celor mai frecvent întâlnite sindroame. Timusul a prezentat diverse restructurări defectuoase tisulare displazice, care conform tabloului morfologic au fost atribuite diferitelor sindroamee primare ereditare cu tablou morfologic definit. În funcţie de modificările morfologice, s-au stabilit următoarele sindroamee congenitale: sindromul DiGeorge, sindromul Louis Bar, sindromul Nezelof şi sindromul imunodeficienţei combinate congenitale tip elveţian. Restructurările tisulare ale timusului, manifestate prin modificări displazice severe, care însă nu puteau defini careva sindroamee cu determinism ereditar, şi cu tablou morfologic constant au fost incluse în sindromul neclasificabil de imunodeficienţă primară, ţinând cont de faptul că displazia tisulară stă la baza sindromului de imunodeficienţă primară. Deşi variantele de displazii erau foarte diverse, au fost, totuşi, stabilite unele trăsături comune în cadrul sindromului neclasificabil de imunodeficienţă, făcând, astfel, posibilă gruparea acestora, în funcţie de elementul tisular afectat. Ca rezultat, s-au distins imunodeficienţe neclasificabile stromale, cambiale, de diferenţiere şi timomegalie. Imunodeficienţele primare neclasificabile stromale includ diverse modificări displazice defectuoase ale reticulo-epiteliului stromal, cele cambiale – modificări ale zonei cambiale, de diferenţiere – displaziile manifestate prin dereglări de arhitectonică ale organului şi timomegalia – hiperplazia limfoidă.

Copiii cu imunodeficienţe congenitale primare, în special cu sindromul DiGeorge, de rând cu modificările severe ale sistemului imun, prezentau în studiul nostru, diverse stigme de disembriogeneză, precum şi diverse malformaţii congenitale, ponderea majoră revenind diferitelor forme de malformaţii ale sistemului cardiovascular, în special defectelor septului interventricular şi a arcului aortei.

În studiul nostru s-a stabilit că în 89,2% din cazuri copiii decedau în urma declanşării maladiilor inflamatorii, urmare de leucoză şi tumori maligne. Deşi patologiile imune menţionate sunt foarte severe, frecvent soldându-se cu deces, tratamentul acestora în unele cazuri, este posibil prin aplicarea transplantului de timus şi măduvă osoasă. Ţinând cont de severitatea acestor maladii, naşterea unui copil cu sindrom de imunodeficienţă primară urmează a fi preîntâmpinată, iar implementarea tehnologiilor noi, precum ar fi diagnosticul molecular şi consultul genetic, ar contribui, în mare măsură, la diagnosticul prenatal şi preconcepţional corect, ceea ce ar face posibilă determinarea riscului de recurenţă pentru sarcinile ulterioare. În contextul vizat, primul pas în evaluarea sindroamelor de imunodeficienţă congenitală, ar fi implementarea unui Registru al Imunodeficienţelor Primare în Moldova, similar registrelor Fundaţiei Deficienţelor Imunologice (IDF) din SUA, Societăţii Europene a Imunodeficienţelor Primare (ESID) şi celor recent implementate în America Latină (12 ţări) şi Iran.

O altă direcţie în prezentul studiu a fost aprecierea impactului infecţiei intrauterine asupra sistemului imunologic, în special al timusului, splinei şi ganglionilor limfatici. Ca rezultat al studiului efectuat, prin aplicarea metodelor complexe de explorare, inclusiv a analizelor statistice moderne, s-a constatat că impactul infecţiilor intrauterine asupra sistemului imun se realizează prin evoluţia imunodeficienţelor congenitale secundare, care se manifestă prin incidenţă înaltă a transformării accidentale timice (97,4%), la etapele iniţiale ale căreia are loc activarea reacţiilor imune, pe când în stadiile avansate ale procesului predomină manifestările de supresie. Studiul a relevat că restructurările morfologice severe în organele sistemului imun au loc preponderent sub influenţa asociaţiilor viral-bacteriene, deoarece ele se caracterizau prin evoluţie pronunţată a transformării accidentale a timusului. De rând cu aceasta, este semnificativă importanţa infecţiilor intrauterine de origine virală - factorul principal în declanşarea procesului imunodepresiv, prin afectarea directă a limfocitelor, precum şi în adiţionarea infecţiei bacteriene. Studiul imunologic al componenţei celulare cu anticorpi monoclonali, la copii vii cu infecţie intrauterină, a stabilit limfopenie, insuficienţă preponderent T celulară, disbalanţă între subpopulaţiile imunoreglatorii. Totodată, studiul electronooptic a constatat, că depleţia limfocitară în timusul copiilor proveniţi de la mame cu infecţie intrauterină în cadrul transformării accidentale timice este indusă cu precădere de procesul de apoptoză abuzivă, iar fenomenul de autofagie, atestat în diferite populaţii celulare timice, poate conduce nu doar la depleţia limfocitară, ci şi la disrofia lipidică precoce a elementelor celulare ale timusului.

Astfel, morfogeneza imunodeficienţelor congenitale, ca expresie ontogenetică a funcţionării defectuoase a sistemului imun, este determinată de acţiunea factorilor ereditari şi infecţiei intrauterine.

Cuprins


Capitolul I. Reviul literaturii
  • 1.1. Dezvoltarea în ontogeneză a sistemului imun
  • 1.2. Sindroame de imunodeficienţă primară
  • 1.3. Interferenţe dintre infecţia intrauterină şi sistemul imun
  • 1.3.1. Aspecte ale procesului infecţios cu evoluţie intrauterină
  • 1.3.2. Reflecţiuni imunologice în procesul infecţios intrauterin

Capitolul II. Material şi metode de investigaţii

Capitolul III. Rezultate proprii
  • 3.1. Leziuni tisulare ale sistemului imun în cadrul unor sindroame de imunodeficienţă congenitală primară
  • 3.2. Modificări tisulare ale sistemului imun în cadrul infecţiei intrauterine
  • 3.3.Partucularităţi ultrastructurale ale timusului în cadrul infecţiei intrauterine

Capitolul IV. Sinteza rezultatelor obţinute.